Biserica de lemn din Poiana-Ialomita

Biserica de lemn din Poiana, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, a fost ctitorită de familia Târcă, pe o moşie moşnenească, la 1746-47 (sau 1737), este înscrisă pe Lista monumentelor istorice la poziţia IL-II-m-A-14075 şi este, probabil, cel mai reprezentativ monument din Ialomiţa, deţinând şi cea mai veche inscripţie funerară din judeţ (datată 1737). Icoanele pictate pe lemn şi uşile împărăteşti datează tot din secolul al XVIII-lea.

Imagine

Radu Creţeanu scria despre acest lăcaş de cult, tipic pentru aşezările rurale caracterizate prin stabilitate: „(…)biserica din Poiana impresionează prin masivitatea materialului provenit, după tradiţie, din pădurea înconjurătoare – grinzi de 70 cm pe întreaga lungime a pereţilor principali –, prin forma arhaică a absidei nedecroşate cu muchii pe ax, prin bogate elemente de sculptură(…)”[1]. Tehnica folosită este, oarecum, surprinzătoare pentru zona Poiana. Colectivităţile din câmpie au avut biserici construite din nuiele împletite, prinse într-un cadru de furci înfipte în pământ (sistem Fakhwerk), în timp ce biserica de la Poiana este construită în sistem Blockbau: pereţii sunt alcătuiţi din cinci „blăni” (bârne) de stejar suprapuse orizontal şi îmbinate la capete în cheotori. Cioplirea şi îmbinarea „blănilor” s-a făcut cu barda şi cu securea. Sub streaşină, capetele grinzilor transversale şi căpriorii prelungiţi proeminent în afară formează un sistem de susţinere care are şi un efect decorativ. Planul bisericii s-a păstrat intact: navă dreptunghiulară alungită – lungime 16,10 m., lăţime 6,30 m. – continuată cu o absidă (incinta altarului) cu patru laturi dispuse într-un contur semicircular. Intrarea se face printr-un pridvor deschis, continuat cu pronaosul („tinda femeilor”), naosul şi altarul, cu fereastra din Sfântul Altar dispusă în axul bisericii. Deasupra pridvorului se află un turn scurt (clopotniţa), de formă paralelipipedică, cu acoperişul în patru ape. Accesul în turn se face pe o scară aflată în pronaos, în stânga intrării. Pridvorul bisericii este în stilul brâncovenesc, stâlpii şi grinzile sunt sculptate artistic, iar brâul în model de funie plasează biserica de lemn din Poiana printre cele 6 biserici istorice din Câmpia Română (din totalul celor 36 discutate de Creţeanu) care au un astfel de brâu. Totuşi, brâul nu este terminat, iar legenda spune că motivul ar fi fost un conflict intervenit între moşnenii iuţi la mânie, ctitorii lăcaşului. Dintre cele 130 de biserici de lemn din Muntenia, prezentate de Creţeanu, biserica din Poiana este a şasea ca vechime.

Imagine

Biserica de lemn din Poiana de Jos a fost scoasă din cult în jurul anului 1900. După ce, în 1979, a fost refăcută şi mutată la Poiana de Sus, biserica a fost strămutată, în anul 2000, la Slobozia, în parcul Muzeului Naţional al Agriculturii, unde a fost resfinţită la 17 decembrie 2000[2].

Imagine

În Biserica de lemn „Poiana” se găseşte cea mai veche inscripţie funerară de pe teritoriul actualului judeţ Ialomiţa: lespedea de piatră din pridvorul bisericii (lungime 156 cm, lăţime 81 cm), datând de la 1737 şi aparţinând boierului Răducanu Târcă (cel care a ctitorit biserica, împreună cu moşnenii proprietari ai pământului). Cu caractere chirilice în relief, stau scrise următoarele nume de moşneni: „Subt această piatră odihnescu oasele robii lui Dumnezeu Chirca, Stana, Dragomir, Safta, Dumitraşco, Petco, Gheorghe, Tudorache, Dobra, Maria, Tudoria şi copii Voica, Păunia, Dragomir, Dumitraşco, Velica, Maria, Tudora, Stan, Pena, Matei, Rada i Cucea, Dumitra, Dobra, Zamfira, Ivan, Zaharia, Pavel”.

Imagine

Cea de-a doua biserică din Poiana a fost ridicată, din zid, la 1804, de obştea satului, are două hramuri, Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul şi a slujit ca lăcaş de cult şi pentru ţăranii clăcaşi, în timp ce biserica de lemn era folosită numai de moşneni.

Imagine


[1] Radu Creţeanu, Bisericile de lemn din Muntenia, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968, p. 37.

[2] George Stoian, Ştefan Grigorescu, Răzvan Mare, Slobozia culturală. Monografie, Slobozia, Editura Star Tipp, 2006, pp. 80-81.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s