Arhiva de convorbiri Filip-Lucian Iorga

Rezumate ale convorbirilor realizate de

Filip-Lucian Iorga

(aprilie 2000 – octombrie 2008)

În afara zecilor de ore de conversații cu Alexandru Paleologu, publicate în Breviar pentru păstrarea clipelor (Ed. Humanitas), a zecilor de interviuri înregistrate (începând din 2009) cu descendenți ai vechilor elite românești, în cadrul proiectului Memoria elitelor românești, a convorbirilor cu Neagu Djuvara, Jean Delumeau, Jacques Le Goff, Emmanuel Le Roy Ladurie, Eric Mension-Rigau și Jordi Savall, publicate în volumul Le tempérament oecuménique (Editions Baudelaire, Lyon), mai am în arhivă înregistrări cu personalități, dar și cu persoane mai puțin cunoscute, dar cu trasee biografice pasionante. Sper să am cândva răgazul de a transcrie și de a publica aceste prețioase mărturii despre lumea de altădată. Deocamdată, câteva rezumate ale conținuturilor casetelor:

1. JEAN  ANTONESCU – n. 1924 [realizat în 2004; 180 min. înregistrate]

–          Strămoşi: Marin Ion Bogdan, descendent Muşatin, haiduc; marinari, negustori; Antoneştii; neamul Trufaşilor; Bogdan Duică; fam. Carandino.

–          Lumea negustorilor.

–          Brăila interbelică. Notabili. Colonelul Ţenţea.

–          Liceul. Lecturi. Cercurile de limbi străine.

–          Ascensiunea legionarilor.

–          Războiul.

–          Facultatea la Braşov.

2.      CORNELIU AXENTIE1911-2001 [convorbiri 2000-2001; 270 min. înregistrate]

(prelucrat şi publicat în revista Vlăstarul a Colegiului Naţional Spiru Haret din Bucureşti, numerele 9-10 şi 11-12 / 2001; un fragment a fost publicat în România literară, în 2003)

–         Istorie de familie (Axente Severul la 1848, prieten cu Avram Iancu; Lucreţia Axentie, prima femeie studentă la Bucureşti; membri ai elitei liberale).

–          Amintiri din Primul Război Mondial.

–          Lipsa de vulgaritate a vechiului Bucureşti.

–          Liceul la Spiru Haret; profesori de marcă (Banciu, Focşa, Vasile Haneş, Stan Ionescu, Dumitru Papadopol).

–          Prietenia cu Nicolae Steinhardt, familia Acterian, Dan Berlescu, Barbu Brezianu, Alexandru Ciorănescu, Mircea Eliade, Alexandru Elian, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Radu Sighireanu, Şerban Tassian, Păstorel Teodoreanu, Nelu Vasilescu-Valjan etc.

–          Cu Ion Barbu la Capşa.

–          Profesorii de la Facultatea de Medicină; traseul medical.

–          Vacanţe la Balcic (poveştile lui Puiu Iancovescu); călătoriile în Grecia, Ţara Sfântă, Egiptul colonial (1929), Austria şi Italia.

–          Lumea mondenă interbelică.

–          Atitudinea faţă de extremismele de dreapta şi de stânga.

–          Pe front, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

–          Deţinut politic.

–          Voiajul în Maramureş, împreună cu Nicolae Steinhardt.

–          Protectorul episcopilor Hossu, Rusu şi Bălan.

–          Adevăratul patriotism şi simţul onoarei.

+ Aprox. 27 de fotografii de epocă (dintre care: 3 – Mircea Eliade în excursie în Italia, 1927; 1 – la liceu, cu Alexandru Ciorănescu; 8 – 1929, excursia în Egipt; 4 – 1992, cu Arşavir Acterian, Barbu Brezianu, Alexandru Ciorănescu) şi fotografii din timpul interviului.

3.      CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICIn. 1923

–        Familia Bălăceanu (cnezii de la Balaci; Badea Bălăceanu Uşurelu; Nedelcu Bălăceanu; atracţia pentru Franţa şi Austria; experimentul „socialist” al lui Manolache Bălăceanu, de la Scăieni; banul Constantin Bălăceanu).

–          Despre familie şi genealogie.

4.      FLAVIA BĂLESCU şi RODICA COPOSU [2002; aprox. 100 min.]

–          Străbunicul Gavrilă Vaida, preot, militant unionist.

–          Străbunii materni, familia Ancean, posesori ai unei diplome de nobleţe.

–          Elita sătească. Viaţa la Bobota (casa, grădina, sărbătorile, obiceiurile azi dispărute).

–          Modelul părintesc.

–          Educaţia lui Corneliu Coposu.

–          Şcoala la Beiuş şi Blaj; mediul şcolilor confesionale.

–          Relaţia cu Iuliu Maniu.

–          Abdicarea M.S. Regelui Mihai I; calvarul comunist.

5.      GHEORGHE  BÂGU [2003; 90 min.]

–          Copilăria la Dorohoi; prosperitate; despre familie.

–         Amintiri din studenţie.

–         Unchiul Vasile Bâgu, ilegalistul.

–         Arestat. “Conferinţele”. Începutul “reeducării” prin tortură. Nicolski. Ţurcanu. Fritz Cordun, Leonard Gebak, Negură, Onişor, Popescu-Aligo, C. Sofronie.

–         La celula 7, de “nereeducabili”.

–         La “Canal”.

–         Comunismul = domnia lichelelor.

–         Profesorul Codarcea.

 6.      MIHAIL  BOICESCU [2003-2004; 130 min.]

–          Bunicul, Ion Popescu-Papiniu, om de lume.

–          Tatăl, Pantelimon Boicescu, muzician; fraţii tatălui; Primul Război Mondial.

–          Înrudirea cu Barbu Ştefănescu-Delavrancea.

–          Mihăiţă Boicescu.

–          Familia maternă: fam. Bitter, Kettler; relaţia cu familia de Blaremberg.

–          Şcoala Lucaci; Liceul Titu Maiorescu.

–          La Şcoala Militară.

–          În război.

–          Prietenia cu Bogdan Stănescu.

–          Lupta cu proştii.

7.  GHEORGHE  BOLDUR-LĂŢESCU [2002-2003; 180 min., prelucrate parţial – 33.000 de caractere] – n. 1929

(un fragment a fost publicat în România literară, în 2003)

–          Controverse genealogice.

–          Boldureştii: Iordache al Lupului; Lupu Kostaki, Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare; Iordake Kostake Boldur-Lăţescu

–         Familia maternă, Stroici: Luca Stroici, traducătorul Tatălui nostru în româneşte; bunicul Gheorghe Stroici.

–         O vizită la Hudeşti.

–         Alterarea limbilor.

–         Primele amintiri din copilărie.

–         Epigramistul.

–         Romeo Drăghici, Dimitrie Gusti, Ion Petrovici, Mihai Ralea, Păstorel Teodoreanu.

–         La Liceul Cantemir; profesori: Beliş, Ionescu-Sachelarie şi lecţiile lui de morală, Tiberiu Mihăilescu, Marin Petrescu. Colegi: actorul Iliescu, Şerban Rădulescu-Zoner, Nicolae Stoenescu, viitorul madrigalist. Edgar Reichmann, utecist.

–         Bucureştiul războiului; sport (Yacht-Club, Tenis-Club); serate cu muzică americană la Mihai Brătescu; fetele de la Şcoala Centrală.

–         Imperiul Britanic, ferment de civilizaţie.

–         1944: în evacuare la Herculane.

–         23 august 1944: Nu e pace, e comunism.

–         Manifestaţia de la 8 noiembrie 1945.

–         Culoarul destinului.

–         Acţiuni anticomuniste. Eroism, bravură şi naivitate.

–         Arestarea. Jilava. Piteşti (“reeducare”; Eşanu; Popa Ţanu, Ţurcanu).

–         Miracolele vieţii.

–         Anda Boldur-Lăţescu.

–         La belle Hélène şi Franz Liszt.

–         Efectele încă funcţionale ale “reeducării” la scară naţională.

8.      BARBU BREZIANU1909 – 2008 [2000, 2002, 2007; 360 min.]

(prelucrat parţial şi publicat în revista Vlăstarul a Colegiului Naţional Spiru Haret din Bucureşti, numerele 3-4 şi 7-8 / 2000; fragmente publicate în România literară, 2003, 2004, 2008)

–          Amintiri din Primul Război Mondial (mareşalul von Mackensen, zeppelinele).

–          Rubedenii (Petre Ciorăneanu, Alexandru Macedonski, Eustaţiu Sămeşescu, Grigore Tocilescu, Eftimie Ulescu etc.).

–          Jocurile copilăriei.

–          Atmosfera de la Liceul Spiru Haret. Profesori (Ion Barbu, Iosif Frollo, Nicodem Locusteanu, Constantin Moisil).

–          Lecturi; descoperirea vocaţiei poetice.

–          Vacanţe la moşiile Grădişte, Chiriac (a familiei Noica), Lehliu, Velea Nebuna (a maestrului Ion Vasilescu-Valjan).

–          Amintiri despre Arşavir, Haig şi Jeni Acterian, Marcel Avramescu, Emil Cioran, fraţii Ciorănescu, Mircea Eliade, Alexandru Elian, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Corneliu Vasilescu-Valjan (periplul său siberian).

–          Mondenităţi.

–          Păreri despre legionarism.

–          Nevoia echilibrului în modă, în artă şi în viaţă.

–          Magistrat şi literat; figura lui Istrate Micescu; Lucian Blaga, Dan şi Emil Botta, Lucian Boz, Bob Ciomac, Petru Comarnescu, Marcel Iancu, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Ionel Jianu, Mişu Polihroniade, Mihai Ralea, Mihail Sebastian, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Valerian, Ion Vinea, Mircea Vulcănescu, Paul Zarifopol.

–          Despre poezii şi traduceri.

–          Pe front, la Odessa; generalul Glogoveanu, atentatul rusesc asupra Comandamentului românesc şi oribilele represalii ordonate de mareşalul Antonescu.

–          Închisoare la Canal. Partea luminoasă a suferinţei şi credinţa în Dumnezeu.

–          Publicarea corespondenţei Matisse-Pallady.

–          Pasiunea pentru Brâncuşi; lupta împotriva răspândirii falsurilor brâncuşiene şi a demolării Coloanei Infinite.

–          Critica de artă, bunul-gust şi kitsch-ul.

–          Gânduri despre noul mileniu.

+  Aprox. 30 de fotografii de epocă din arhiva domnului Brezianu (apar Regina Maria a României, Regina Elisabeta a Greciei, Arşavir Acterian, mareşalul Alexandru Averescu, Ion Barbu, Vintilă Brătianu, Sergiu Celibidache, I. G. Duca, Octavian Goga, Ion Inculeţ, Eugen Ionescu, G. T. Kirileanu, Virgil Madgearu, Constantin Noica, Petre Papacostea, Radu Sighireanu, Nicolae Steinhardt), imagini luate în timpul discuţiilor (cu Irina Brezianu-Fortunescu şi Barbu Brezianu) şi extrasuri din colecţia revistei Vlăstarul.

Barbu Brezianu si Constantin Noica, la o receptie in anii '30. Din arhiva lui B. Brezianu.

Barbu Brezianu si Constantin Noica, la o receptie in anii ’30. Din arhiva lui B. Brezianu.

Cu Barbu Brezianu

Cu Barbu Brezianu

9.      MIHAI  CIUDINn. 1918 [2008; 150 min.]

–          familia Ciudin, boieri moldoveni.

–          copilăria la Cernăuţi şi Dorohoi.

–          Şcoala militară la Bucureşti.

–          ofiţer în Garda Călare. Pe front.

–          amintiri despre Regele Carol al II-lea, Ion Antonescu.

–          prietenia cu George Enescu.

10.  LENA CONSTANTE1909-2005 [2002-2003; 180 min.]

–         Originile aromâneşti; regulile de conduită.

–          Tatăl, C. S. Constante. Mama, surorile, cumnatul Grigore Moisil.

–          Primele amintiri: jocurile copilăriei, Crăciunul; zeppelinul; refugiul în timpul Primului Război Mondial: de la Odessa cu trenul, clandestin, până la Murmansk, apoi cu vaporul până în Anglia; la Paris, urmează o şcoală catolică; amintiri din ziua Armistiţiului.

–          1921: înapoi în ţară. Ia lecţii de pian; Clody Berthola.

–          Studentă la Belle-Arte; Cecilia Cuţescu-Storck; Camil Ressu.

–          Membră a echipelor etnografice organizate de prof. Dimitrie Gusti; Harry Brauner; Argintescu-Amza, Victor Brauner, Mac Constantinescu, Rădulescu-Pogoneanu, Stahl, Margareta Sterian, Vulcăneştii.

–          Vacanţe la Balcic.

–          Harry Brauner şi Corneliu Zelea-Codreanu.

–          Victor Brauner.

–          Bursă de studiu la Paris; relaţia cu familia Cartier-Bresson.

–          Întâlnirile de la Floria Capsaly; Barbu Brezianu, Constantin Noica, Paul Sterian.

–          Expoziţii; răutăţile din lumea artistică.

–          Inferioritatea femeii în artă.

–          Hoţia la români.

–          Lucreţiu Pătrăşcanu.

–          Chinurile din închisorile comuniste.

–          Avantajul bătrâneţii este sinceritatea.

–          Îngerul pierdut, dar regăsit în noi.

–          Crede şi nu cerceta.

11. GABRIELA MIHAELA DEFOUR-VOICULESCU – 8.XI.1920-12.VII.2009 [2001-2002; aprox. 300 min. înregistrate] 

–         Riscurile farmecului.

–          Idealul tatălui său, scriitorul Vasile Voiculescu.

–          Strămoşi (străbunicul hagiu, bunica hughenotă Marie Kolan), rubedenii (fam. Kiciu, Magheru, Ştirbei).

–          Tutorele mamei, chirurgul Toma Ionescu.

–          Întâlnirea părinţilor; surorile şi fraţii (Sultănica – membră în Rezistenţa franceză; Martha – prietenă a lui Mircea Eliade; Radu; Ionică).

–          Casa părintească din Cotroceni, adevărată Arcă a lui Noe. Sărbători în casa Voiculescu.

–          Primele amintiri despre Vasile Voiculescu.

–          G. Defour-Voiculescu: vizita la Pârscov, la 13 ani; clasele primare; liberul arbitru în relaţia cu biserica; educaţia primită de la tată; liceul; lecturile; la Operă cu V. Voiculescu; eleganţa şi dragostea pentru sport; ceaiuri, flirturi, vacanţe la Balcic; seratele muzicale de la Apostol Apostolide; facultatea (colegi: Valentin Lipatti, Monica Lovinescu, Dinu Pillat; profesori: Busuioceanu, Caracostea, N. Iorga, Basil Munteanu, Oprescu, Papacostea, Ralea); refugiul la Buşteni, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; căsătoriile cu Dinu Zamfiropol şi arhitectul Ruru Defour.

–          Spre sfârşitul anilor ’30, călătoreşte la Paris.

–          Bucureştiul de altădată. Protipendada. Frumuseţile locale (Ani Leasca).

–          Presiunile Securităţii, mizeria din anii ’50.

–          Maestrul Dinu Crăciunescu.

–          Despre Vasile Voiculescu: tinereţea, studiile; dragostea pentru înot; eroismul în Primul Război Mondial; medicul Domeniilor Coroanei; director la Radio; relaţia cu legionarii; Rugul aprins şi cenaclul Slătineanu; închisoarea; chinurile bolii. Însemnătatea operei literare.

+ Aprox. 20 de fotografii de epocă din arhiva G. Defour-Voiculescu şi fotografii din timpul convorbirilor.

Gabriela Defour-Voiculescu

Gabriela Defour-Voiculescu

12. Părintele Arhim. MINA  DOBZEU n. 1921 [2002; 340 min. de convorbiri] 

–          Omul şi Dumnezeu.

–          Păcatul, pedeapsa, încercările.

–          Relativitatea sfinţeniei omeneşti.

–          Asemănarea noastră cu Dumnezeu.

–          Stalin = Antihristul (Raţiune – Raţiune – Raţiune = 666).

–          Pilda păcătosului care nu credea în Nemurire.

–          Creaţionism şi evoluţionism.

–          Pilda smochinului.

–          Despre râs şi plâns.

–          Monarhia şi partidele istorice.

–          Primii ani ai vieţii: ţăranii basarabeni, sărbătorile lor.

–          La 13 ani intră în mănăstire. Bolnav de malarie, are viziunea Maicii Domnului.

–          Pe front, în al Doilea Război Mondial.

–          1949: “Prima strigare” împotriva comuniştilor; închis 11 luni.

–          1959: “A doua strigare”; închis la Jilava, Gherla, Canal; Sergiu Al-George, Constantin Noica, Păstorel Teodoreanu, Manole Vidraşcu.

–          Botezul lui Nicolae Steinhardt; despre moartea lui.

–          Relaţia Bisericii cu regimul comunist şi compromisurile ei.

–          Ortodoxie şi protestantism.

–          Talantul şi talentul.

–          Despătimirea, lepădarea de sine, rugăciunea de calitate. Rugăciunea Inimii. Isihasmul pentru toţi.

–          Omul nou.

–          Efectul retroactiv al Mântuirii.

–          Libertate şi egalitate. Lupta dintre Bine şi Rău.

–          “A treia strigare”: scrisorile către Ceauşescu; probleme cu Securitatea.

–          Trezia spirituală; curajul. Importanţa verticalităţii.

–          Minciuna convenţională.

–          Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!

–          Luptele interne din Biserică.

–          Răbdarea şi mila.

–          Rolul tineretului în lumea de azi.

–          Realitate şi Adevăr.

–          Fericirea; sensul vieţii.

–          Cuvânt de învăţătură.

+ Fotografii din cursul întrevederii.

Cu Parintele Mina Dobzeu, 4 iulie 2002

Cu Parintele Mina Dobzeu, 4 iulie 2002

13. ADRIAN  FANEA17. III. 1908 – 29. III. 2003  [2002; aprox.  540 min. de interviu] 

–          Familia. Vechiul Râmnicu-Vâlcea. Sărbătorile.

–          Amintiri din Primul Război Mondial.

–          Pasiunea pentru muzică.

–          Şcoala la Râmnicu-Vâlcea; profesorul Mumuianu.

–          Trupa lui Constantin Tănase la Râmnic.

–          Prietenia cu Mişu Fărcăşanu şi povestea vieţii acestuia.

–          Mentalităţile liberale.

–          Radu Gyr, Timotei Popovici, Vladimir Streinu.

–          Liceul la Sibiu. Emil Cioran.

–          Profesorul George Oancea.

–          Şcoala Militară la Craiova; căpitanul Iovipale; prinţul Mihail Şt. Suţu.

–          Student la Facultatea de Drept din Bucureşti; Istrate Micescu.

–          Angajat la Ministerul de Finanţe, în cadrul Oficiului Central pentru Licitaţii.

–          Petreceri; localuri bucureştene din perioada interbelică; prieten cu Maria Tănase, Buby Ashkenazi, Kalustian, Ion şi Lili Carandino, Nicu Constantinescu, Costi Deroussi, Grigoraş Dinicu (A. F. prezent la premiera neoficială a Horei Staccato), Emanoil Elenescu, colonelul Fotescu, Ion şi Preda Fundăţeanu, Ghibericon, Gheorghe Jurgea-Negrileşti, Titu Mihăilescu, Jean Moscopol (epigramele lui despre Aida Abagiev şi Arta Florescu), Tudor Muşatescu, Coca Romanos, Florin Scărlătescu, Dan Stoian, Păstorel Teodoreanu.

–          Fondator şi client fidel al Restaurantului Gazetarilor.

–          Întâlnirile de la Viticola.

–          Vacanţe la Balcic. Lumea de la Mahmut.

–          Membru P.N.L. Îi cunoaşte pe I. G. Duca şi Richard Franasovici.

–          Apropiat al lui Paul Călinescu.

–          La cursele de cai.

–          Îl vede în mai multe rânduri pe Carol al II-lea. Îl cunoaşte pe Nichifor Crainic.

–          Este numit director la casa de filme Broadway Film; Leon Scully-Logotheti şi prinţesa Caradja.

–          Venituri bune; se îmbracă la Constantin Trăilă.

–          Pe front, în al Doilea Război Mondial.

–          Importanţa umorului.

–          La moşia Brătienilor, administrată de Cotetzky şi la cea a lui Emil Ghika-Comăneşti.

–          După război, va cânta în Corul Armatei şi va conduce coruri bisericeşti. Probleme cu Securitatea.

+ Aprox. 40 de fotografii de epocă din arhiva Adrian Fanea (apare şi Mihail Fărcăşanu) şi fotografii din timpul întrevederilor.

 14. SORANA  GEORGESCU-GORJAN [2002; 135 min.] 

–          Origini: familiile Chirca, Duma, Gorjan, Stanca.

–          Bunicul patern, Ion Georgescu-Gorjan, şi ajutorul acordat de acesta tânărului Constantin Brâncuşi.

–          Povestea bustului bunicului, sculptat de Brâncuşi.

–          Tatăl, Ştefan Ioan Georgescu-Gorjan: liceu, facultate; despre Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Tzigara-Samurcaş.

–          Întâlnirea tatălui cu Brâncuşi; prietenia lor.

–          Ochii lui Brâncuşi.

–          Atelierele Centrale de la Petroşani; Şcoala de Minerit.

–          Întâlnirea de la Paris, dintre inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan şi Brâncuşi.

–          Doamna Tătărescu.

–          Motivul coloanei, la români şi la Brâncuşi.

–          Proiectul Coloanei Infinite.

–          Inginerul Bujoiu.

–          Ansamblul de la Târgu-Jiu.

–          Ing. Gorjan închis de comunişti la Aiud şi Canal; Mircea Marosin, Mircea Şeptilici.

–          Sorana Georgescu-Gorjan: primele amintiri; liceul, Şcoala Franceză; facultatea.

–          Elvira Godeanu, Mary Lăzărescu-Polihroniade, Victoria Mierlescu.

–          Problema “restaurării” Coloanei.

–          Scurta renaştere post-decembristă a Editurii Gorjan.

–          Controversata ofertă de donaţie către statul român a atelierului lui Brâncuşi.

–          Cărţile ing. Gorjan.

15. ION  IRIMESCU – 1903-2005 [2003; 100 min., prelucrate – 19.000 de caractere]

(publicat în România literară, 2003)

–          Copilăria; înrudiri: Barberis, Cazaban.

–         La Dolheşti.

–         Primul Război Mondial. Accidentul la mână.

–         Pasiunea creaţiei.

–         La Liceul Nicu Gane din Fălticeni. Colegi: Jules Cazaban, Petre Jitaru, Grigore Vasiliu-Birlic.

–         La Academia de Belle-Arte din Bucureşti. Maestrul Paciurea.

–         Bursa oferită de Nicolae Iorga, la Paris. Académie de la Grande Chaumière.

–         Politica artei.

–         Soţia, Eugenia Melidon.

–         Fiecare om se naşte cu destinul lui.  

Cu Maestrul Ion Irimescu, 12 septembrie 2003, Falticeni

Cu Maestrul Ion Irimescu, 12 septembrie 2003, Falticeni

16. LYDIA  baronesse  LØVENDAL-PAPAE – 10.V.1923 – 2006  [2002-2005; aprox. 1000 de minute înregistrate] 

–          Pasiunea pentru istorie.

–          Şovinismul popoarelor.

–          Calculul numărului strămoşilor.

–          Stema familiei Løvendal.

–          “Autobiografia” scrisă de George baron Løvendal pentru autorităţile comuniste.

–          Familia paternă: descendenţă din regii vikingi; regele danez Frederik III de Oldenburg, părintele familiei; Margrite von Papae; Ulrik Friedrik Gyldenløve; scriitoarea Sophie von Urne; Ulrik Friedrik Karl von Løvendal; Ulrik Friedrik Woldemar von Løvendal, vice-rege al Norvegiei; Ulrik Friedrik Woldemar von Løvendal II, mareşal al Poloniei şi al Franţei, conte al Sfântului Imperiu, guvernator al Estoniei, cuceritorul Finlandei pentru Rusia, prieten cu Voltaire, mare cuceritor şi om de lume; Karl von Løvendal; Nicolae I de Løvendal, nobil rus; Laurenţiu I; Nicolae II, l-a salvat pe ţarul Alexandru III de la înec; înrudiri Gavrishov, Kazi, Mavromihalis; Laurenţiu II, erou anticomunist.

–          Înrudirile cu familiile imperiale, regale şi aristocratice ale Europei şi cu personalităţi culturale.

–          Piotr Ilici Ceaikovski.

–          Fraţii tatălui, Lev, Nicolae şi Boris şi destinele lor de roman.

–          Teoria lui George baron Løvendal despre fotografierea trecutului.

–          Numărul constant al înţelepţilor.

–          În viaţă e bine să fii treaz.

–          Jertfa adevărată. Moştenirea lui George baron Løvendal.

–          Baronesă = … Bandită. La teatru, la Cernăuţi; Beaté Fredanoff.

–          Regina Maria a României şi Nicolae von Berg zu Kandel.

–          Carol al II-lea, Elena Lupescu, Artur Verona.

–          Vizita Lydiei baronesse Løvendal în Rusia.

–          Prietenia cu Arne Dagfin Dahl şi Dirdrik Heyerdahl.

–          George baron Løvendal: copilăria la Sankt Petersburg; la Hotin; 1917: revoluţie; în România (actor, regizor, pictor, scenograf); la Cernăuţi (directorul Teatrului Naţional; salvatorul frescelor din nordul Moldovei).

+ Fotografii de epocă din arhiva Løvendal (inclusiv imagini din Rusia ţaristă) şi fotografii din timpul convorbirilor.

Lydia baronesse Lovendal, la nunta cu arh. Radu-Mihai Papae, 20 iulie 1947

Lydia baronesse Lovendal, la nunta cu arh. Radu-Mihai Papae, 20 iulie 1947

Cu Lydia baronesse Lovendal, 3 august 2002

Cu Lydia baronesse Lovendal, 3 august 2002

17. ION LUCIAN22.IV.1924 – 31.III.2012  [aprox. 100 min.]

–          Primele amintiri din copilărie; răsfăţatul casei; singurătatea.

–          Prima dată pe scenă, la vârsta de 5 ani.

–          Unchiul Jenică Ungurescu şi primul film în care a jucat Ion Lucian.

–          Părinţii, serile în familie; descrierea casei cu 12 camere, personalul de serviciu; mâncăruri.

–          Primele lecturi.

–          Educaţia de altădată. Pilda profesorului Hilt: “Teoria furtului anilor”.

–          Cultura francofonă.

–          High-life-ul micului Paris.

–          Clasele primare la Şcoala nr. 60; Stroe David.

–          Povestea numelui de familie şi problemele provocate de acesta.

–          La Liceul Marele Voievod Mihai, apoi la Cantemir (spânzurarea colegului Cătunaru); profesori, colegi.

–          Examenul de Capacitate.

–          La Liceul Matei Basarab.

Cu Maestrul Ion Lucian, 22 noiembrie 2005

Cu Maestrul Ion Lucian, 22 noiembrie 2005

 18. ŞERBAN  MILCOVEANU 1911-2011 [2002-2004; 400 min.]

–          Milcovenii: boieri ai lui Mihai Viteazul; Preda Milcoveanu, Scarlat Milcoveanu pandurul; Ştefan Milcoveanu.

–          Familia maternă. Chirurgul Severeanu.

–          Primii ani de viaţă, la Slatina.

–          Liceul Sfântul Sava din Bucureşti; colegul Eugen Ionescu.

–          Societatea Ion Heliade-Rădulescu.

–          Ion Belgea, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mihail Polihroniade, Nicolae Steinhardt.

–          Facultatea de Medicină.

–          Societatea Studenţilor Medicinişti.

–          Garda de Fier. Întâlnirea cu Corneliu Zelea-Codreanu.

–          Despre: Carol al II-lea, Cantacuzino-Grăniceru, Traian Cotigă, Furdui, Victor Iamandi, Virgil Ionescu, Elena Lupescu, Nicolae Malaxa, Iuliu Maniu, Ernest Urdăreanu.

–          Asasinarea lui Stelescu.

–          Asasinarea lui I. G. Duca.

–          Alegerile din 1933.

–          Represiunea. Codrenişti şi simişti. Mareşalul Antonescu.

–          Pe front.

–          Persecuţiile din timpul regimului comunist.

19. PERICLE   MARTINESCU1911-2005 [2003; 90 min.] 

–          Martorul izolat.

–          Defectul fizic şi teama de ridicol.

–          Jurnalul.

–          Liceul la Constanţa şi Braşov.

–          Venirea în Bucureşti. Contactul cu efervescenţa culturală a epocii.

–          Anarhismul “Generaţiei tinere”.

–          Kriterion; cenaclurile de la Dragomirescu şi Lovinescu.

–          Întâlnirile din casa lui Edgar Papu.

–          Cafenelele Bucureştilor.

–          Amintiri despre: familia Acterian, fraţii Botta, Emil Cioran, Alexandru Ciorănescu, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcănescu.

–          Student al Facultăţii de Filosofie; P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu.

20. LIUDMILA  PETICĂ-KISELEFFn. 1909  [2002; 90 min.]

–          Înrudirea cu generalul-conte Pavel Kiseleff. Întâlnirea acestuia cu Vasile Alecsandri şi Puşkin.

–          Strămoşul Ilya Kiseleff, căsătorit cu o Theodopolos.

–          Înrudiri cu familiile Bielsky şi Gagarin şi cu actriţa Masha Meril. Rudele din Franţa şi Germania.

–          Tatăl, Nikolai Kiseleff, ispravnic.

–          1913: o vizită a Ţarului.

–          Primul Război Mondial.

–          Husarii; Vladimir Beiu.

–          În Basarabia; o vizită a Reginei Maria.

–          Căsătorii: Strumensky, Packentreyer, Petică (rudă cu poetul Ştefan Petică).

–          Profesorul Boga.

–          Balurile.

–          O vizită la contele Borszcewski.

–          Angajată la Poştă.

–          În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în refugiu la Braşov.

–          Dădacă la Craiova.

+ Câteva fotografii de epocă din colecţia Liudmila Kiseleff

21. Părintele Arhim. GHERONTIE  PUIU  [2001; 90 min.] 

–         Democraţia.

–         Începutul zidirii Mănăstirii Caraiman. Minunile Maicii Domnului.

–         Rugăciunea pentru cei răi.

–         Naşterea; părinţii; la familia Puiu.

–         Al Doilea Război Mondial; la boierul Buţureanu.

–         Viziunile cu Măicuţa Domnului.

–         La mănăstire.

–         Prigoana comunistă: în lagăr, la Iaşi; la Periprava.

–         Părintele Diomid; evadarea din închisoare.

–         10 ani pustnic în munţi.

–         Muncitor la Iaşi.

–         Înţelepciunea e pacea.

–         Importanţa iertării.

–         După 1989, ieromonah.

–         1995: accident vascular cerebral; paralizează.

–         Viziunea Maicii Domnului; minunea dumnezeiască, vindecarea şi misiunea.

–         Rugăciunea.

+ Câteva fotografii cu mănăstirea şi cu părintele.

22. MIRCEA  HORIA  SIMIONESCU23.01.1928 – 18.05.2011 (înmormântat în 20.05.2011, Cim. Bellu, fig. 112) [2003-2004; 90 min., prelucrate – 20.000 de caractere, publicate în România literară, în 2004; + 90 min. neprelucrate]

–          Lenevia. Nocturnele.

–          Lectura ca plăcere.

–          Gratuitatea.

–          Suprarealismul minţii noastre.

–          Pietroşiţa.

–          Însoţirile şi ocolişurile.

–          Kitsch-ul, categorie artistică.

–          Cititorul trebuie să fie şi el un profesionist.

–          Viaţa e ca o frază…

–          Căile vieţii şi ale literaturii.

–          Comunicarea.

etc.

Cu Mircea Horia Simionescu si Dorina Simionescu

Cu Mircea Horia Simionescu si Dorina Simionescu

23. PROFIRA  STOICESCU – 25. VII. 1904 – 30. VI. 2003  [2000-2003; aprox. 2730 de minute de convorbiri]

–          Născută Botez; înrudiri Albrich, Alexandrescu-Guranda, Baron, Băicoianu, Bălănescu, Bianu, Cantacuzino, Cuza, Golinski-Goliescu, Pretorian, Stegărescu, Xenopol; relaţia familiei cu prinţul Karagheorghevici.

–         Amintiri din timpul răscoalei din 1907.

–         Copilăria la ţară, la moşie, în Vlaşca; Obedeni, Preajba; conacul din Preajba, salonul; ce era la modă în 1910.

–         Sărbători, obiceiuri: de Crăciun, de Mărţişor; măturatul curţilor, săritul peste foc, Caloianul, Căluşarii, Moşii, Paparudele.

–         Tratamente băbeşti.

–         Copil singuratic, visător; învaţă carte de la 5 ani, de frica morţii.

–         Victoria Bălănescu şi Nicolae Leonard.

–         La Giurgiu; clasele primare; frumuseţea oraşului; Tudor Vianu.

–         Amănunte culinare.

–         Peripeţiile din timpul Primului Război Mondial; singură la Bucureşti; micuţa infirmieră.

–         Melancolie la 16 ani.

–         Liceul la Bucureşti; colege; model de educaţie; licee şi pensioane la Bucureşti.

–         Despre bătăile cu flori, de la Şosea.

–         La teatru; admiraţia pentru Aristide Demetriade.

–         Tramvaie cu cai, birje, cupeuri.

–         Termină liceul la Braşov; profesori, colege, serbări; bacalaureatul.

–         Vacanţe la vila tatălui, de la Predeal; cum a învăţat ungureşte.

–         Regina Maria la Câmpina.

–         Studentă la Facultatea de Litere din Bucureşti; profesori (Caracostea, Dragomirescu, Nicolae Iorga, Take Papahagi); colegi.

–         Serbări de 24 ianuarie, 1 mai, 10 mai, Înălţare etc.

–         Povestea cafelei Marghiloman.

–         Sfânta de la Coriţa.

–         Membră a clubului studenţilor bârseni; dansează în horă cu Corneliu Zelea-Codreanu.

–         Mondenităţi în Bucureştii anilor ‘20-’30; balurile studenţeşti.

–         Curtezanii: Radu Boureanu, Anton Holban, Zaharia Stancu.

–         Prietenia cu Mircea Eliade; întâlnirea la Mănăstirea Pasărea; lungile plimbări în doi; discuţiile din mansardă; decembrie 1925: împreună, cu Moş Ajunul, la Familia Regală, la Patriarhie, la prinţesa Cantacuzino, Octavian Goga, Negoescu etc.; 1926: împreună la Iaşi (acasă la Ionel Teodoreanu; în vizită la redacţia Vieţii româneşti, întâlniri cu Garabet Ibrăileanu, Mircea Simionescu, George Topârceanu); iubirea lui Mircea Eliade, care i-a inspirat Gaudeamus, despre care a scris în Şantier şi care îi va influenţa scrierile ulterioare şi memoriile; despărţirea, la plecarea în India.

–         În 1927, prima vizită în străinătate; cu vaporul, la Constantinopol; prietenia cu prinţul turc.

–         Profesoară la Strehaia, Balcic şi Bazargic.

–         Balcic: Carol Popp de Szathmary şi Regina Maria, la cârciuma lui Mahmut; Principesa Ileana; flori din grădina regală.

–         Mariajul nefericit cu Marcel Tăutu; la Constanţa; boala.

–         Corespondenţa cu Mircea Eliade şi reîntâlnirile; comentarii pe marginea celor scrise de Mircea Eliade despre enigmatica R.

–         Întâlnirea cu doctorul Sergiu Stoicescu; idila; căsătoria.

–         Despre familia Stoicescu; destinul tragic al medicului George Stoicescu; Ana Stoicescu, eleva lui Cortot; Cotty Stoicescu; Virginia Stoicescu.

–         Călătoria în Munţii Retezat; Maria-Magdalena.

–         Carol al II-lea, Zizi Lambrino, Elena Lupescu.

–         Ascensiunea legionarilor; lupta pentru apărarea soţului, director al proaspăt înfiinţatului Spital Elias.

–         Oroarea de extremele politice.

–         Prietenia cu prinţesa Martha Bibescu; vizite la Mogoşoaia; târziu după război, reîntâlnire la Paris.

–         Amintiri despre: Haig Acterian, Aldulescu, Maria Antonescu, Costache Antoniu, Ana Aslan, familia Avakian, fam. Averescu, Baraschi, Batzaria, Eliza Brătianu, dr. Bruckner, fam. Buzdugan, d-na Calcăntraur, Nicolae Cartojan, fam. Cazaban, fam. Ciorănescu, fam. Creţu, dr. Danielopolu, Al. Finţi, Galbageari, Smaranda Gheorghiu, Ştefan şi Valentin Gheorghiu, dr. Giengold, Veturia Goga, Émile de Hillerin, Lida Ianculescu, Zoica Ioanovici, Ada Iosif, Grigoriţă Iunian, Letiţia Kendi, Kraft, fam. Lahovary, Dinu Lipatti, dr. Livaditti, Nicolae Malaxa, Nuţi Mateescu, fam. Meţianu, Istrate şi Stanca Micescu, Mihalescu, Tudor Muşatescu, amiralul Onceanu, George-Emil Palade, fam. Papazoglu, Ion Pavel, amiralul Păiş, fam. Pleşoianu, Valerica Popazu, Veronica Porumbacu, fam. Proca, moşierul Rădulescu, Mihail Sadoveanu, fam. Stanca, fam. Suţu, Constantin Tănase, fam. Tătărescu, Păstorel Teodoreanu, Sorana Ţopa, Grigore Vasiliu-Birlic, Eva Vântu, Coco Vidraşcu, Petrişor Viforeanu, Ion Voicu, George Vraca, Maria Zagora.

–         Naşterea unicului fiu, Călin Stoicescu, apreciatul chimist de mai târziu.

–         Dr. Sergiu Stoicescu, medicul protipendadei.

–         Casa din Piaţa Orbescu şi apartamentul cu 10 camere din Ştirbei-Vodă.

–         Restaurante bucureştene; magazine de lux; Piaţa de Flori; grădini de vară (la Pariziana).

–         Biserici; parfumul vechiului Bucureşti; plimbări autumnale.

–         Lumea mondenă a anilor ‘30-’40; sărbători, sindrofii.

–         Premoniţiile.

–         Crucea Albastră; Regina-mamă Elena; Mihai Antonescu.

–         Al Doilea Război Mondial; soră de caritate; în refugiu la Sinaia (Pensiunea Catargiu).

–         Instaurarea regimului comunist; daţi afară din casă; urmăriţi de Securitate.

–         Ratarea şanselor de a fugi din ţară.

–         Primul Festival George Enescu; trandafirul lui Herbert von Karajan; Zubin Mehta.

–         Dezagregarea unei lumi.

–         În actualitate.

+ Aprox. 80 de fotografii de epocă din arhiva Profira Stoicescu; fotografii din timpul convorbirilor; cópii după o serie de scrisori trimise de Rica Botez lui Mircea Eliade, în India; jurnalele Profirei Stoicescu; scrierile doctorului Sergiu Stoicescu; documente din arhiva familiei Stoicescu; arbori genealogici; corespondenţa dintre dr. Sergiu Stoicescu şi doamna Băicoianu; jurnalul talentatei pianiste, Ana Stoicescu, eleva lui Alfred Cortot – scris în limba franceză (1909-1946); fotocópii după dedicaţiile dăruite, de către Mircea Eliade, Ricăi Botez.

Dedicatie de la Profira Stoicescu, 30 aprilie 2001

Dedicatie de la Profira Stoicescu, 30 aprilie 2001

24. MARIA  STRĂJESCU 1924-2008 [2003-2004; 250 min.]

–          Strămoşii Bărbuleşti din Poiana. Barbu, 105 ani. Stan şi Maria Bărbulescu. Rudenia cu: actorul Constantin Bărbulescu, medicul Nicu Bărbulescu, fam. Ţenţea, actorul Puiu Călinescu etc.

–          Tatăl, Dumitrache Bărbulescu: proprietar de uzină metalurgică la Galaţi; produce cel mai mare clopot din ţară. Notabil liberal. Arbitru al eleganţei.

–          Mama, nepoata bogatului Ion Hagi-Ştefănescu. Luna de miere la Peleş (Dumitrache, amic cu intendentul Soare).

–          Galaţiul interbelic.

–          Liceul ortodox, apoi cel comercial.

–          Academia Comercială, la Bucureşti.

–          Soţul, Dinu Străjescu, ofiţer de cavalerie; a luptat, în cel de-al Doilea Război Mondial, până la Stalingrad şi Berlin. Înrudiri: Codrescu, Makarovitsch, Mavrogheni, Rosetti, Urechia, academicianul Constantin C. Iliescu etc.

25. CONSTANTIN  ŢOIU 1923-2012 [2003; 160 min., prelucrate parţial – 17.500 de caractere]

(un fragment publicat în România literară, 2003; republicat pe blogul Poiana Moșnenilor, 2012)

–          Semnele viitorului scriitor: nea Garabet, profesorul Landry.

–          Mama, Ifigenia Ioannis, care a văzut un înger.

–          Liceul Meşota, la Braşov.

–          Stilizări la Editura de Stat. Disidenţa mentală.

–          Alexandru Macedon… ski.

–          Poveşti proletcultiste. A. Toma şi buzunarul salopetei de muncitor.

–          Arghezi, vânzător de cireşe.

–          Succesul Galeriei….

–          Petru Dumitriu, Ion Negoiţescu, Marin Preda.

–          Nebunia scrisului. Îngerul de pe umăr.

–          Geniul şi literatura.

–          Văzul scriitoricesc.

–          Găştile din lumea literară.

–          Egalitatea nu există.

–          Redactor la Secolul 20. Paul Georgescu.

–          Conflictul cu Popescu-Dumnezeu.

–          Propunerea de a colabora cu Securitatea.

–          Ticurile scriitorului.

–          Magiile interioare şi “ţicneala” scriitorului.

–          Destinul, o punere de acord.

–          Singurătatea populată.

–          Muzeul cuvintelor.

26. HARRY-DORU VASILESCU von KRAUS

–          Leagănul familiei: Poiana, lângă Slobozia.

–          Bunicul Mihail Vasilescu, croitorul elitei ialomiţene.

–          Înrudirea cu neamul Bărbuleştilor.

–          Tatăl, Constantin M. Vasilescu: la 15 ani, pe vasul comercial Bucegi al lui Ionescu-Johnson (face de două ori ocolul Pământului); absolvent al Şcolii de Pilotaj de la Tecuci (aduce avioane de la Liverpool); apropiat al lui Vintilă Brătianu; inspector financiar la Braşov; adevărat don Juan.

–          Ceremonia unei înmormântări săseşti.

–          Baluri la Codlea.

–          C. M. Vasilescu-Doru se căsătoreşte cu Rosa von Kraus-Tamàs, fiica lui Thomas von Kraus-Tamàs, fostul şef al Grădinilor Imperiale de la Viena, în timpul Împăratului Franz-Josef I, proprietar de sere la Codlea, furnizor al Casei Imperiale şi, după Primul Război Mondial, furnizor al unor mari florării din Bucureşti.

–          Stema familiei.

–          Vasilescu-Doru construieşte, la Codlea, cele mai performante sere din Europa; inventează serele pe roţi; primul cultivator de frezii din ţară; mirarea olandezului.

–          Furnizor al Casei Regale; C. M. Vasilescu-Doru la Peleş.

–          Regina-Mamă Elena şi Principesa Ileana la Codlea; alte personalităţi în vizită.

–          Naţionalizarea din 1953; evacuaţi.

–          Harry Vasilescu-Doru: Şcoala Regală de Horticultură la Curtea de Argeş; exmatriculat; lucrează pe litoral şi la Bucureşti; pune bazele unor noi sere, la Otopeni.

–          Venera Vasilescu: campioană la ciclism și motociclism.

–          Dumnezeu e… casier.

+ Fotografii de epocă din arhivele Vasilescu și von Kraus; extrasuri din Cartea de Onoare a Serelor C. M. Vasilescu-Doru, de la Codlea.

Alte convorbiri cu:

27. Lucian BOIA (publicat în România literară, 2004)

28. Angela MARINESCU (publicat în România literară, 2004)

29. Arhim. Petroniu TĂNASE (convorbire înregistrată la Schitul Prodromu, de la Muntele Athos, în 2004 şi publicată în Lumea credinţei, 2005).

Cum se sărbătoreau Sfintele Paști în Ploieștiul interbelic: amintirile Alexandrinei Stănescu

Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Sfintele Paști sunt unul dintre momentele în care suntem împreună cu familia, în care reedităm tradițiile și în care ne reamintim de cei dinaintea noastră. Întotdeauna am ascultat cu încântare fermecătoarele istorii ale bunicii mele, Alexandrina Stănescu născută Costache, despre cum se sărbătorea Paștele, între cele două războaie mondiale, la Ploiești, în casa străbunicilor Nicolae și Ivanca:

„Începând din duminica Floriilor şi până în Vinerea Mare, mergeam în fiecare seară la Biserică, la denii. Post ţineam cam două săptămâni, iar în Săptămâna Mare mâncam, de exemplu, ciorbă de lobodă (despre care bietul Titi zicea: „Mă, dacă mănânci ciorbă de lobodă, poţi să stai şi-n vârful pelinului, că nu cazi!”) cu cartofi prăjiţi. Părinţii mei, în tinereţe, ţinuseră tot postul. Mergeam la Biserică, făceam repetiţie pentru Prohod, pentru că eu cântam în cor, la Prohod dădeam chiar tonul.

În Joia Mare, Mămica ducea la Biserică o colivă făcută din grâu sfinţit la începutul Postului Mare. În Vinerea Mare, ţinea post negru până după maslul de la ora 12, când mergea la Biserică cu o farfurie pe care avea făină şi, în mijlocul ei, candela. Abia pe la 2 sau 3 după-amiaza lua ceva în gură.

Mămica roşea ouăle şi făcea cozonacii sâmbăta. Tot sâmbăta mergea la cimitir. La noi, nu se roşeau niciodată mai puţin de 200 de ouă. Erau numai ouă roşii, nu existau alte culori, iar roşitul se făcea cu băcan, nişte firişoare de lemn roşu, pe care le punea la fiert şi din care ieşea culoarea. Fraţii mai mari făceau şi ouă încondeiate: se puneau pe ou o frunzuliţă sau alte modele, se punea peste ele ceară şi pe urmă erau legate în ciorapi de mătase şi băgate aşa în vopsea. Cozonaci făcea mulţi, vreo 10, din 5 kilograme de făină, şi îi cocea la vatră. Ce frumos era când scotea Mămica cozonacii din vatră, cu lopata… În toată curtea mirosea a cozonac. Şi ce bun era, chiar şi fără nucă. A fost odată, ca niciodată. Dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti…

La Înviere se ducea doar Tăticu’ la Biserică, la 5 dimineaţa, şi aducea anafura, Paştele. Pe la 8 şi ceva, când se întorcea el, luam aghiasma, anafura şi mâncam câte un ou roşu şi cozonac.

La prânz, în prima zi de Paşti, se mânca în familie. Dacă era vreme frumoasă, întindeam masa afară, în curte. Întâi se mâncau ouă roşii şi peşte, scrumbii care erau puse pe grătar, împachetate şi, după ce se frigeau, se despachetau şi erau puse într-un vas, unde se turnau peste ele ulei, lămâie şi pătrunjel verde. Pe urmă, veneau ciorba şi friptura de miel, drobul, spanacul sau stufatul cu carne de miel, cozonacii, pasca. Nu lipsea mămăliga. Pe urmă, după-amiază se făcea foc în curte şi se frigea pastramă de oaie, pe care o mâncam cu mămăligă rece şi ouă roşii, toate udate cu vin.

În a doua zi de Paşte, ca şi în a doua zi de Crăciun, veneau totdeauna la noi finii Florica şi Gheorghe Ungureanu. Înainte de Paşti, ne aduceau un miel, care se tăia şi pe care îl mâncam împreună. Mai avea Tăticu’, din partea mamei lui, o verişoară, Elvira, care avea un soţ cizmar şi care locuia pe strada Traian. Ea avea o soră, Lenuţa, care nu mai ştiu dacă a avut ea un băiat sau l-a înfiat, dar ştiu că părinţii mei îi tăiaseră moţul. Şi ei ne aduceau miel şi veneau la masă de Paşte.

De Paşti, ca şi de Crăciun, ne înnoiam. Mămica ne făcea câte o rochiţă nouă. Cumpăra material şi ne ducea la croitoreasă.

În vinerea de după Paşti, de Izvorul Tămăduirii, mergeam la Ghighiu. Era hramul mănăstirii. Mergeam acolo cu Tuşica şi cu unchiul Marinache, cu camionul lor, care era o platformă trasă de cai. Mai veneau fiica cea mare a Tuşicăi, Steluţa, cu bărbatul şi copiii (ea a avut un băiat, Nicu, şi două fete), şi nişte rude ale lui Marinache, un frate al lui, cu copiii. Stăteam pe o pajişte, se făceau focuri, se frigea pastramă, se mâncau ouă roşii şi cozonaci, se bea vin, se tocmeau lăutari. Apă nici nu puteai să bei de acolo, fiindcă era sălcie. Pentru masă, luam de acasă pahare, farfurii, tacâmuri. Era acolo şi bâlci, Tăticu’ s-a şi dat în lanţuri şi Mămica râdea de el: „Ce faci, măi omule, te spânzuri?”. M-am dat şi eu mai târziu în lanţuri, cu un coleg de şcoală, eram cred prin clasa a VII-a. M-a răsucit şi îmi plăcea atunci, acum nu m-aş mai da nici să mă omori”.

„Monarhia serveşte România”. Un apel al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, scris de Filip-Lucian Iorga

La 65 de ani de la abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, am scris, în numele Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), apelul “Monarhia serveşte România”, prin care zeci de personalităţi ale societăţii civile româneşti cer instituţiilor şi clasei politice revenirea la forma tradiţională de guvernământ a ţării, Monarhia.

Apelul a fost publicat pe site-urile DCNews şi Cotidianul.ro şi a strâns deja peste 12.000 de accesări.

Apelul Monarhia serveste Romania

Sigla ANRM

Familia Costache, mic-burghezi din Ploiesti

De când mă ştiu, Crăciunul nu a însemnat pentru mine doar bucurie, tihnă, vacanţă, cadouri, colinde, mâncare bună, întâlniri cu oameni dragi. Graţie poveştilor bunicii mele, Alexandrina Stănescu născută Costache (Buni), m-am aflat mereu în preajma unei lumi şi a unor oameni de demult. Nu voi putea niciodată să desprind Crăciunul pe care îl trăiesc în fiecare an, rememorarea sacră a Naşterii Domnului, de farmecul greu de descris al Crăciunurilor petrecute şi povestite de bunica mea. Crăciunuri din Ploieştiul interbelic, dintr-o lume tradiţională şi aşezată, pe care am pierdut-o, dar de care e bine să ne reamintim şi pe care o putem face să retrăiască, în alte timpuri şi cu alte chipuri. Atmosfera din casa străbunicilor Ivanca şi Nicolae Costache e moştenirea preţioasă care face ca, pentru noi, Crăciunul să aibă un farmec „istoric”, dar cald şi familiar. Orice sărbătoare adevărată se petrece în familie şi orice familie e alcătuită din membrii ei prezenţi, dar şi din cei plecaţi la Domnul. Tradiţie vie.

Strabunicul Nicolae Costache (1887-1968)

Strabunicul Nicolae Costache (1887-1968)

In mijloc, Alexandrina Costache, eleva

In mijloc, Alexandrina Costache, eleva

Bunica Alexandrina adolescenta

Bunica Alexandrina adolescenta

Alexandrina Costache

Alexandrina Costache

Din amintirile Bunicii mele:

„De Sf. Andrei, în 30 noiembrie, mâncam boabe fierte de porumb, cu sare. Mămica fierbea un cazan de boabe şi dădea şi de pomană.

În 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, venea lume pe la noi. Mămica făcea colivă pentru onomastica lui Tăticu’. Aşa era obiceiul pe-atunci, de onomastici se făcea colivă şi se sfinţea la Biserică. Luai de la om şi îi ziceai „la mulţi ani”.

De la Sfântul Nicolae începeau să treacă cu Steaua pe stradă. Dar nu dădeau buzna, veneau doar dacă cineva îi chema în curte. Era tare frumos. Auzeam şi noi Steaua şi ieşeam la poartă. Mă uitam la becul de la stâlp, fulguia şi în depărtare se auzea „I-iro-od şi cu tre-e-ei crai… Dar cine o primeşte, cine o vesteşte, Steaua lui Cristos, ca un soare luminos”. Şi noi fuga înapoi în casă, că era frig. De Moş Nicolae, ne curăţam ghetele şi le puneam la fereastră. A doua zi, găseam în ele mandarine, portocale, care pe-atunci se găseau doar iarna. Într-un an, ştiu că am găsit în ghete şi o nuia.

Vacanţa de Crăciun începea în 23 decembrie şi ţinea până în 8 ianuarie. De Moş-Ajun, Mămica cumpăra vreo 200-300 de covrigi, pentru colindători. Poarta era deschisă, unii ieşeau, alţii veneau. Mergeam şi noi cu colindul, cântam „Bună dimineaţa la Moş Ajun / Am venit şi noi o dată / La un an cu sănătate / La mulţi ani cu bucurie / Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Şi umpleam traista de covrigi, mere şi nuci. Veneam pe urmă acasă, număram covrigii, îi puneam pe aţă, făceam ceai şi îi mâncam împreună.

În casa veche, cea care ne-a fost bombardată, făceam şi brad, pe care îl împodobeam cu lănţişoare din hârtie colorată de la librărie, făcute de noi, cu nuci învelite în poleială colorată, cu vată.

În dimineaţa Crăciunului, la ora 5, Tăticu’ pleca  la Biserică şi se întorcea la 8, cu anafura, cu Crăciunul. Noi, copiii, luam aghiasmă, pe urmă anafură, apoi un pic de vin şi pe urmă începeam să mâncăm de dimineaţă, gustam niţică friptură şi cozonac. Părinţilor le plăcea carnea grasă. Îmi aduc aminte cum sfârâia în untură friptura, pe soba în formă de cizmă, într-o cratiţă de tuci. Sigur, eu mâncam ca şi acum, puţin.

Masa de prânz, în familie, era destul de devreme. Mâncam sarmale, caltaboş, friptură, cârnaţi, burtă de porc umplută. Ce frumos era când fierbea mămăliga, colcăia pe foc, şi mirosea a sarmale! Aveam foc cu lemne şi mai trosnea câteodată lemnul în foc… Noi cântam colinde, făceam repetiţie, pentru că în seara de 31 decembrie se mergea pe la ferestrele oamenilor şi se cântau Domn, Domn să-nălţăm sau Trei păstori se întâlniră. Băieţii umblau în 30 decembrie cu Pluguşorul.

Revelionul se făcea, în general, acasă. Odată, mai târziu, după război, ne-am strâns mai mulţi tineri, băieţi şi fete, la un băiat care avea atelier mecanic. Era un spaţiu mare şi bine încălzit, un băiat venea cu patefonul cu plăci (tangouri ale cântăreţilor români interbelici), fratele meu Fane cânta la mandolină şi Gică Baston la acordeon. Ne distram foarte bine. Eu am învăţat să dansez vals de foarte tânără.

La Anul Nou, Mămica făcea salată boeuf, varză coaptă cu friptură de porc, cârnaţi, plăcinte cu brânză. Nu lipseau murăturile în oţet. Piftia şi ginghirul (un fel de caltaboş în care, pe lângă carne de burtă şi ficat, se punea şi sânge de porc) le făcea de Bobotează.

În rest, ne dădeam cu sania pe-afară, alergam, ne jucam. Eu eram năzdrăvană şi, câteodată, ieşeam în uşă şi mă duceam într-o fugă, desculţă, prin zăpadă, până la poartă şi fuga înapoi. Îmi plăcea grozav. Mai târziu, când eram domnişoară, mergeam cu o sanie lungă, trasă de cal”.

Arborele genealogic al familiei Costache, mic-burghezi din Ploieşti:

Familia Costache din Ploiesti

Filip33

Sarbatoare campeneasca in familie, anii 1930. Strabunicul Nicolae Costache, primul din dreapta, in picioare.

Amintirile Venerei Vasilescu

Venera Vasilescu s-a născut la 18 ianuarie 1932, în oraşul Codlea – jud. Braşov, ca fiică a lui Constantin M. Vasilescu-Doru, urmaş de moşneni ialomiţeni, proprietar de sere, şi a Rosei von Kraus, aristocrată săsoaică.

Venera impreuna cu fratele ei, Harry

Venera impreuna cu fratele ei, Harry

Venera Vasilescu (dreapta), impreuna cu mama ei, Rosa von Kraus

Venera Vasilescu (dreapta), impreuna cu mama ei, Rosa von Kraus

A practicat mai multe sporturi, printre care ciclismul, motociclismul, schiul şi tirul. Prima cursă de ciclism la care a luat parte a avut loc la Braşov, în 1948. În 1950 s-a mutat în Bucureşti şi s-a înscris la secţia de ciclism a Clubului Sportiv “Dinamo”, dominând probele feminine de şosea şi de velodrom. A realizat timpul de 14 secunde la 200 metri lansat şi 13 secunde 6 sutimi la 200 m. în serie, pe velodromul din Budapesta.

p4

La 10 septembrie 1953 a realizat, pe velodromul Dinamo din Bucureşti, un record mondial la 500 m. de pe loc, cu timpul de 37 de secunde şi 8 sutimi. Recordul mondial în proba de velodrom a rămas multă vreme necunoscut, pentru că Federaţia Română de Ciclism nu l-a anunţat la Federaţia Internaţională de la Paris. În perioada 1950-1955 a câştigat 28 de campionate naţionale de ciclism. Împreună cu Aurelia Drăghici, a ocupat locul al doilea pe echipe, la Festivalurile Mondiale ale Tineretului de la Bucureşti (1953) şi Moscova (1954). În anul 1953 (în care a devenit campioană naţională la ciclo-cros şi ciclism fond), Venera Vasilescu a parcurs, cu bicicleta, la concursuri şi antrenamente, un total de nu mai puţin de 2.650 de kilometri. În perioada 1955-1961 a practicat motociclismul, participând la numeroase competiţii din ţară şi străinătate.

p8

A concurat cu succes în întrecerile de motociclism de viteză pe şosea şi de motocros, egalând performanţele bărbaţilor. În 1955 şi 1956 a devenit campioană naţională a clasei 150 cmc, în cadrul campionatului de motociclism viteză pe circuit. A fost faimoasă în epocă şi şi-a câştigat admiraţia românilor, pentru dârzenia ei şi insistenţa de a nu pierde în competiţiile sportive, în favoarea adversarelor din Uniunea Sovietică. A primit titlurile de Maestră a sportului, la ciclism şi motociclism.

p7

p5

IMG_5221

IMG_5224

IMG_5226

S-a măritat cu driver-ul de trap Mircea Teodorescu-Ştefănescu. În prezent, locuieşte în Germania, la Offenbach, lângă Frankfurt/Main şi este membră a Federaţiei Române de Ciclism şi Triatlon.

Venera Vasilescu

Venera Vasilescu

Amintirile Venerei Vasilescu:

Amintirile Venerei Vasilescu               

Impreuna cu tanti Venera, Offenbach, decembrie 2010.

Impreuna cu tanti Venera, Offenbach, decembrie 2010.

Radu C. Mihail (1904-1968)

Radu C. Mihail s-a născut la 10 septembrie 1904, la Clejani, judeţul Vlaşca (actualul judeţ Giurgiu). Actul de naştere No. 71/904 al Primăriei din comuna Clejani.

Bunicul Radu_iulie1934

Radu C. Mihail

Serviciu militar:

– 1 decembrie 1925 – 1 iulie 1927: urmează Şcoala Militară Specială de Geniu (Divizia B), studiind construcţiile, electricitatea etc.

Radu C. Mihail, asezat, al doilea din stanga

Radu C. Mihail, asezat, al doilea din stanga

Radu C. Mihail, 1927 (dreapta sus)

Radu C. Mihail, 1927 (dreapta sus)

– din iulie 1927 – ofiţer activ în cadrul Batalionului V Pionieri de Munte (batalion decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, Brevet 563/1943).

Radu C. Mihail, 23 iulie 1934

Radu C. Mihail, 23 iulie 1934

La o competitie de schi.

La o competitie de schi.

Radu C. Mihail, februarie 1935

Radu C. Mihail, februarie 1935

– 1933 – Batalionul II Pionieri de Munte.

Radu C. Mihail

Radu C. Mihail

– 30 noiembrie 1940: comandantul Companiei 1 Pionieri Munte.

– 30 martie 1942: comandantul Companiei 2 Pionieri Munte.

– 15 aprilie 1942: pe Frontul de Est, în războiul contra Uniunii Sovietice, comandantul Grigore Ionescu-Răzoare îl citează prin ordin de zi, ca ajutor al lui la operaţiunile de la Ai-Todor (Crimeea).

– 1 iunie 1942: serveşte în cadrul Corpului Grănicerilor, serviciul Geniului.

– 3 iulie 1942: comandantul Batalionului 2 Pionieri Munte.

– 25 septembrie 1942: transferat la Regimentul 3 Cale Ferată.

– 16 aprilie 1943: se află la Eny Sala, în Crimeea, sub comanda lui Matei Mihăilescu.

– martie 1944: maior, comandantul Diviziei Teritoriale Şura Mică.

Radu C. Mihail, purtand Ordinul "Mihai Viteazul

Radu C. Mihail, purtand Ordinul „Mihai Viteazul”

– 15 septembrie 1944: în cadrul Corpului 6 Teritorial Sibiu. Depune jurământ în faţa MS Regelui Mihai.

Radu Mihail

Radu C. Mihail

–  9 octombrie 1945: comandantul Batalionului Instrucţie şi şef al Biroului Mobilizări. Apoi comandantul Batalionului Construcţii.

– 8 mai 1946: locotenent-colonel.

– din 22 iulie 1946: cadru disponibil (la cerere). Locotenent-colonel în rezervă. Trecerea “benevolă” în rezervă ascunde, desigur, o excludere pe motive politice. Radu C. Mihail luptase pe Frontul de Est, era ofiţer superior şi Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, trebuia aşadar eliminat.

În decembrie 1947, înainte de abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, Radu C. Mihail a fost reţinut, iar autorităţile comuniste i-au confiscat decoraţiile şi pelerina de cavaler al Ordinului militar „Mihai Viteazul”. Ulterior, a fost în mai multe rânduri anchetat şi reţinut, pe motive politice.

Servicii în viaţa civilă:

– din 1947: membru al Corpului Subinginerilor şi Conductorilor din România – Secţia Construcţii.

– 10 ianuarie 1949 – 1 noiembrie 1950: şeful Secţiei Planificării, Urmăririi producţiei, al Biroului tehnic şi transporturi din cadrul Întreprinderii No. 6 Malnaş pentru Extragerea şi Prelucrarea Pietrei.

– 1 noiembrie 1950 – 4 mai 1951: Uzinele Metalurgice “Vasile Roaită” din Bucureşti.

– 1957: primeşte un Certificat de inovator pentru Tabele de calcul pentru transformarea orelor efective în ore medii (Institutul I.P.C.H.).

Decoraţii:

– 8 iunie 1940: Ordinul Coroana României în grad de Cavaler (Brevet 1906/332).

– 17 octombrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul, Brevet Nr. 2886/101 (ordin pentru care a primit 5ha de teren arabil, la Codlea, şi 2 cai).

Brevetul Ordinului "Mihai Viteazul", acordat lui Radu C. Mihail

Brevetul Ordinului „Mihai Viteazul”, acordat lui Radu C. Mihail

– 17 mai 1943: Medalia Cruciada împotriva Bolşevismului.

A locuit la Miercurea-Ciuc, la Sibiu, pe str. Turnu Roşu (rebotezată Armata Roşie), Nr. 29 si la Bucureşti (Bd. Constructorilor, Nr. 14).

A murit la 10 februarie 1968.

A fost căsătorit cu învăţătoarea Ana Vasilescu. Căsătoria civilă (19.IX.1936) şi căsătoria religioasă (21.X.1936) au avut loc la Miercurea-Ciuc. Naşi de căsătorie: căpitanul Ştefan Ionescu şi soţia lui, profesoara Elena Ionescu. Au avut doi fii, Mugurel Gabriel Mihail (1939-1994), tatăl Anei şi Viorel Radu Mihail (1944-2000).

Ana Vasilescu si Radu C. Mihail, la casatoria religioasa.

Ana Vasilescu si Radu C. Mihail, la casatoria religioasa.

Ana, Radu si Mugurel Gabriel Mihail

Ana, Radu si Mugurel Gabriel Mihail

Mugurel Gabriel Mihail, 22 februarie 1944

Mugurel Gabriel Mihail, 22 februarie 1944

Genealogia familiei Mihail:

Lansarea Editurii Liberale

Miercuri, 21 noiembrie 2012, am participat, la invitaţia Clubului Naţional Liberal, alături de Dnii Radu Câmpeanu, Varujan Vosganian şi Valentin Mandache, la lansarea Editurii Liberale. În vechea casă a Brătienilor am vorbit despre liberalismul conservator.

Proiectul „Memoria elitelor româneşti”

În 2009-2010, în cadrul Şcolii Doctorale de Istorie, am beneficiat de o bursă de cercetare în cadrul Centre de Recherches en Histoire du XIXe Siècle, de pe lângă Universităţile Paris I Panthéon – Sorbonne şi Paris IV Sorbonne. Coordonatorul acestui stagiu a fost profesorul Eric Mension-Rigau, colaborator al lui Pierre Chaunu şi specialist în istoria aristocraţiei franceze contemporane. Eric Mension-Rigau este autorul mai multor cărţi despre educaţia din familiile aristocratice, despre relaţia dintre aristocraţie şi cler, despre strategiile de legitimare, uzanţele sociale, mentalităţi şi forme de transmitere a memoriei[1].

Într-una dintre cărţile lui Eric Mension-Rigau, L’enfance au château, am găsit un instrument de lucru pe care autorul şi-a fundamentat mai multe dintre lucrările sale: este vorba despre un chestionar adresat descendenţilor aristocraţiei franceze, prin care aceştia sunt rugaţi să răspundă la o serie de întrebări legate în special de educaţie, de perioada de formare şi de alte aspecte ale copilăriei şi adolescenţei. Chestionarul, care are 6 capitole şi numără aprox. 100 de întrebări, a fost realizat cu sprijinul profesorului Jacques Revel, coordonatorul tezei de doctorat a lui Eric Mension-Rigau, la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, şi a fost distribuit, pe parcursul a doi ani, în 1000 de exemplare, descendenţilor aristocraţiei franceze. Rata de răspuns a fost ridicată, peste 40%, iar mărturiile adunate reprezintă un bogat material documentar, utilizabil în scrierea istoriei aristocraţiei franceze, în descrierea mentalităţilor unui grup social şi în completarea unui tablou mai amplu de istorie socială.

Lectura chestionarului realizat de Eric Mension-Rigau şi discuţiile purtate cu el m-au determinat să iau în calcul posibilitatea alcătuirii unui chestionar adaptat mediului românesc. Am fost motivat de mai multe argumente:

a) Studiul boierimii din Moldova şi Ţara Românească suferă încă de lipsa unor abordări fundamentate din punct de vedere metodologic, care să treacă dincolo de cadrul restrâns al alcătuirii unor spiţe de neam şi să aprofundeze privirea asupra resorturilor interne ale unui grup social, asupra mentalităţilor, tradiţiilor, transmiterii memoriei etc. Dacă lucrările de pionierat ale unor Mihai Cantacuzino[2], Costandin Sion[3] sau Octav-George Lecca[4] sunt mai degrabă surse literare utile pentru cercetarea mitologiilor genealogice, lucrările de genealogie aplicată de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea ignoră aproape cu desăvârşire mentalităţile şi forul privat[5]. După absenţa forţată din timpul regimului comunist, studiile de genealogie au reapărut după 1989, în special graţie eforturilor Institutului de Genealogie şi Heraldică Sever Zotta din Iaşi, coordonat de Ştefan S. Gorovei[6]. Studii genealogice erudite şi detaliate, dar foarte strict circumscrise ştiinţei genealogice, a realizat Mihai-Sorin Rădulescu[7]. O încercare de sinteză monumentală, de talia tentativei eşuate dar extraordinar de valoroase a lui Ştefan D. Grecianu (Genealogiile documentate ale familiilor boiereşti), şi de extindere a paletei tematice este enciclopedia istorică, genealogică şi biografică Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească a lui Mihai Dim. Sturdza, din care au apărut deocamdată doar primele două volume, care se opresc la litera B[8]. Alte istorii de familie au fost publicate de către descendenţi ai unora dintre familiile boiereşti[9]. Poate că mai multe detalii despre mentalităţile boiereşti transpar din câteva cărţi de memorii, scrise de descendenţi ai familiilor istorice[10]. În fine, unele cărţi de convorbiri reprezintă, la rândul lor, o bogată sursă documentară[11].

În toate aceste cazuri lipseşte, însă, încercarea unei sinteze care să deceleze mecanismele subtile ale distincţiei, ale transmiterii memoriei, ale mitologiilor genealogice şi ale imaginii de sine a descendenţilor boierimii. Cărţile de genealogie se concentrează aproape întotdeauna pe filiaţiile propriu-zise şi pe aspectele de istorie politică. Memoriile şi cărţile de convorbiri livrează, de cele mai multe ori, informaţii brute care nu beneficiază de comentarii şi interpretări istorice, sociologice sau antropologice.

b) Genealogia şi istoria familiei au nevoie, şi la noi, să utilizeze instrumente de investigare moderne şi să se deschidă către interdisciplinaritate.

c) Alcătuirea chestionarului nu vine pe un teren nou pentru mine. Sunt eu însumi posesorul unei arhive de istorie orală de aprox. 250 de ore de convorbiri cu zeci de personalităţi ale vieţii culturale româneşti. Unele dintre aceste interviuri au fost deja publicate (Corneliu Axentie, Barbu Brezianu, Ion Irimescu etc.), iar convorbirea cu Alexandru Paleologu a apărut ca volum de sine stătător[12]. Fără să constituie o bază de date suficientă, această arhivă este un punct de plecare foarte util şi beneficiază de două avantaje importante: în primul rând, proporţia de descendenţi ai boierimii este, în arhiva mea, mult mai mare decât în uriaşa arhivă de istorie orală a Fundaţiei Academia Civică (axată pe mărturiile despre represiunea comunistă) sau decât în arhiva Victoriei Dragu Dimitriu (care se concentrează nu atât pe istoriile de familie, cât pe legătura celor intervievaţi cu istoria oraşului Bucureşti); în al doilea rând, istoria de familie, amintirile genealogice şi comentariile pe marginea mentalităţilor specifice ale descendenţilor familiilor boiereşti ocupă o parte semnificativă din convorbirile pe care le-am realizat în perioada 1999-2010.

d) Chestionarea descendenţilor actuali îmi oferă, de asemenea, accesul către imaginarul genealogic al unor familii de care genealogiştii români nu s-au ocupat până acum şi despre care nu s-a publicat nimic (în această situaţie se află foarte multe familii care aparţin boierimii mici şi mijlocii).

e) Există încă numeroase arhive de familie care nu sunt accesibile nici publicului larg, nici cercetătorilor. Niciun studiu serios despre boierime nu se poate baza numai pe documentele din arhivele publice, atâta timp cât unul dintre elementele definitorii ale oricărei nobilimi este recursul documentat la memorie şi grija pentru păstrarea urmelor memoriale. Mai mult, există monografii de familie care circulă în circuitul închis al descendenţilor dintr-un strămoş comun. Aceste monografii nu respectă, poate, întotdeauna cu rigoare regulile cercetării istorice, dar sunt, aproape de fiecare dată, tezaure de memorie, cu atât mai valoroase, pentru istoricul imaginarului, cu cât sunt redactate, în general, de către membri ai familiilor respective.

f) Strângerea de date prin aceast chestionar are şansa să nască o arhivă care să faciliteze accesul istoricului către o zonă aproape imposibil de cercetat prin mijloacele convenţionale: arhivele private şi, dincolo de acestea, atitudinile personale şi universul intim familial.

 

Există, desigur, şi dificultăţi pe care un astfel de demers le ridică:

a) Există riscul inadecvării, prin aplicarea unei metode utilizate în Franţa, asupra descendenţilor boierimii române, care prezintă numeroase diferenţe faţă de aristocraţia franceză.

b) Dificultatea distribuirii chestionarelor. România nu are o asociaţie a boierimii, aşa cum Franţa are celebra Association de la Noblesse Française (ANF). Nu există un echivalent românesc al Bottin mondain şi nici măcar publicaţii mondene care să se ocupe în mod special de descendenţii boierimii. Descoperirea acestor descendenţi trebuie făcută empiric, din aproape în aproape şi pe baza recomandărilor personale.

c) Destinatarii şi interlocutorii mei aparţin unui mediu pentru care discreţia este una dintre valorile fundamentale. Un chestionar de acest tip poate fi considerat indiscret şi poate fi respins din această cauză.

d) O categorie socială căreia i-au fost confiscate averile, ai cărei membri au fost încarceraţi în timpul regimului comunist şi au plecat, în număr mare, în străinătate, s-ar putea să fi pierdut cea mai mare parte din patrimoniul ei memorial.

e) Lungimea chestionarului (despre care vom vorbi mai jos) i-ar putea speria pe eventualii subiecţi, iar caracterul „deschis” al întrebărilor va limita analiza statistică a rezultatelor.

f) Nu în ultimul rând, dificultăţile logistice sunt şi ele importante. Această cercetare trebuie susţinută din resurse proprii, beneficiind doar de sprijinul moral al Institutului de Genealogie şi Heraldică Sever Zotta din Iaşi.

Luând în calcul toate impedimentele, am decis totuşi că urgenţa primează. Dacă documentele din arhivele publice pot fi oricând consultate, mărturiile inedite ale oamenilor riscă în orice moment să se piardă pentru totdeauna, iar arhivele de familie să se risipească. Oricât de dramatic sau de clişeizat ar suna, este o luptă contra cronometru a memoriei contra uitării, luptă în care istoricul este obligat să se implice, spre a nu rata (deşi este deja destul de târziu) şansa de a beneficia de aceste mărturii valoroase prin ele însele, dar şi prin modul ştiinţific în care ele pot fi obţinute şi prelucrate.

Păstrând aproape modelul chestionarului francez, am început treptat să mă desprind de el. În primul rând, pentru mine nu educaţia era punctul central de interes, ci imaginarul genealogic, strategiile distincţiei şi ale legitimării sociale, strategiile de transmitere a memoriei. În timpul redactării s-au ivit, însă, noi şi noi întrebări. Am hotărât, în ciuda unor recomandări avizate, să includ în chestionar toate întrebările care mi s-au părut relevante pentru trasarea portretului descendenţilor contemporani ai boierimii române. Dacă Jacques Revel caracteriza chestionarul realizat de Eric Mension-Rigau drept „interminabil”[13], materialul meu a ajuns să fie de aprox. 4 ori mai lung (22 de capitole, cu peste 300 de întrebări). Mi-am asumat însă riscul de a-mi înspăimânta destinatarii, din dorinţa de a nu rata nicio temă esenţială.

Bazându-mă pe propriile convorbiri cu descendenţi ai boierimii, pe alte convorbiri publicate şi pe lucrări româneşti de genealogie, am încercat să adaptez întrebările specificităţilor boierimii române şi să ating cât mai multe probleme relevante. Prima variantă a chestionarului am denumit-o „Memoria boierimii” şi am prezentat-o la Congresul de Genealogie de la Iaşi, în mai 2010. Treptat, am înţeles că lungimea chestionarului îi împiedica pe mulţi corespondenţi să-mi răspundă, aşa că am realizat şi o formă rezumată a chestionarului, aceea pe care o voi publica şi aici. Şi numele l-am modificat în „Memoria elitelor româneşti”, pentru că demersul meu nu se poate rezuma la descendenţii familiilor boiereşti, fără a lua în considerare alte segmente ale elitei româneşti: marea burghezie, dinastii intelectuale, moşneni şi răzeşi.

ANF înregistrează, în Franţa, în jur de 3000 de familii cu ascendenţă nobilă demonstrabilă. E. Mension-Rigau a ales să trimită 1000 de chestionare, aşadar s-a adresat unei treimi din nobilimea certificată în Franţa şi a primit 464 de răspunsuri.

În Moldova şi Ţara Românească nu putem identifica, începând cu secolul al XV-lea şi terminând cu secolul al XIX-lea, mai mult de 500 de familii boiereşti proprietare de mari moşii, care au jucat un rol istoric important, care s-au menţinut pe mai mult de una-două generaţii în dregătorii importante şi care au fost recunoscute de arhondologii şi de genealogiştii români. Nu intră, desigur, în discuţie moşnenii şi răzeşii (oameni liberi proprietari de pământ, din care multe familii boiereşti descind, dar cu care boierimea nu s-a confundat niciodată)[14] şi nici sutele de boieriri din secolul al XIX-lea, care apar, spre exemplu, în Arhondologiile Ţării Româneşti de la 1837, editate de Paul Cernovodeanu şi Irina Gavrilă[15]. După consultări cu Dnii Neagu Djuvara, Mihai Dim. Sturdza şi Ştefan S. Gorovei, am ajuns la concluzia că nu există probabil mai mult de 200 de familii boiereşti care să mai aibă descendenţi recunoscuţi în prezent. Se adaugă celelalte familii, din marea burghezie şi din alte segmente ale elitei româneşti. Pentru că numărul familiilor cu ascendenţă nobilă sau notabilă este oricum mult mai mic decât în Franţa[16], am hotărât să le trimit câte un exemplar din Chestionarul Memoria boierimii (apoi Memoria elitelor româneşti) tuturor acelor descendenţi pe care voi putea să îi identific şi cărora voi reuşi să le aflu contactele. Dacă în Franţa, unde există o asociaţie a nobilimii, identificarea destinatarilor nu s-a putut face decât în mod empiric[17], cu atât mai mult nu puteam proceda altfel în cazul descendenţilor elitelor româneşti.

Ancheta se află în plină desfăşurare. Am distribuit chestionarele, în ţară şi în străinătate (Franţa, Elveţia, Germania, Austria, Marea Britanie, S.U.A., Canada, Olanda, Italia, Finlanda, Australia etc.). În noiembrie 2012 pot prezenta următoarea situaţie intermediară:

–         mărturii ale unor descendenţi ai boierimii aflate în arhiva mea personală de convorbiri, înainte de redactarea chestionarului: 15

–         chestionare distribuite (prin poştă, e-mail sau înmânate personal): peste 250

–         numărul familiilor din vechea elită românească din care fac parte destinatarii şi a căror amintire este păstrată de către aceştia: cca. 150

–         răspunsuri primite până în prezent: 57

–         promisiuni ferme de completare a chestionarului: 50

–         pe lângă răspunsurile la chestionar, am mai primit: arbori genealogici (mulţi dintre ei inediţi); fotografii inedite de familie; câteva blazoane de familie; monografii inedite de familie (destinate exclusiv membrilor familiilor respective); texte memorialistice inedite; câteva documentare de familie nedifuzate, care evocă lumea boierească.

–         corespondenţa purtată în aceşti ani poate prezenta şi ea interes documentar.

Proiectul continuă şi sper ca volumul de informaţie pe care îl voi acumula să-mi permită scrierea unei sinteze dedicate memoriei de familie şi descendenţilor actuali ai vechilor elite româneşti.


[1] Dintre lucrările sale, amintesc: L’enfance au château. L’Education familiale des élites françaises au XXe siècle, Paris, Éditions Rivages-Payot, 1990; Aristocrates et grands bourgeois. Education, traditions, valeurs, Paris, Plon, 1994 / Pluriel, 1996 / Perrin, 1997; Danse avec l’Histoire (împreună cu Pierre Chaunu), Paris, De Fallois, 1998; La vie des châteaux, Paris, Perrin, 1999; Le donjon et le clocher. Nobles et curés de campagne de 1850 à nos jours, Paris, Perrin, 2003.

[2] Mihai Banul Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor (publicată şi adnotată de N. Iorga), Bucureşti, Institutul de Arte Grafice şi Editură „Minerva”, 1902.

[3] Costandin Sion, Arhondologia Moldovei, Bucureşti, Editura Minerva, 1973.

[4] Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române (după izvoare autentice), Bucureşti, Libra, Muzeul Literaturii Române, f.a.

[5] De exemplu: Ioan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucureşti, Instit. de Arte Grafice Carol Göbl, 1919; Nicolae Iorga, Documente cu privire la familia Callimachi, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice şi Editură „Minerva”, 1902; Constantin George Mano, Documente din secolele al XVI-lea – XIX-lea privitoare la familia Mano, Bucureşti, Tipografia Curţii Regale, F. Göbl Fii, 1907; Grigore P. Olănescu, Arborele genealogic al familiei Olănescu, f.l., 1903; Albumul familiei Cantacuzino, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Minerva”, 1902; Cartea neamului Calmăş din Moldova, zis Callimachi, Vălenii de Munte, Tipografia „Neamul Românesc”, 1910 etc.

[6] Institutul a tipărit, începând cu anul 1994, 12 volume ale revistei Arhiva Genealogică şi a publicat numeroase alte lucrări de genealogie şi heraldică.

[7] Dintre lucrările acestuia, cele mai importante sunt: Genealogii, Bucureşti, Editura Albatros, 1999; Genealogia românească. Istoric şi bibliografie, Brăila, Muzeul Brăilei, Editura Istros, 2000; Memorie şi strămoşi, Bucureşti, Editura Albatros, 2002; În căutarea unor istorii uitate, familii româneşti şi peripluri apusene, Bucureşti, Editura Vremea, 2011.

[8] Mihai Dim. Sturdza (coordonator şi coautor), Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică, vol. I, Bucureşti, Editura Simetria, 2004; vol. II, Bucureşti, Editura Simetria, 2011.

[9] Dintre aceste lucrări, menţionăm: Constantin Bălăceanu-Stolnici, Cele trei săgeţi. Saga Bălăcenilor, Bucureşti, Editura Eminescu, 1990 şi Saga baronilor Du Mont. Nouă secole de istorie europeană, Bucureşti, Editura ALL, 1995; Nicolae Şt. Noica, Neamul Noica, Bucureşti, Editura Cadmos, 2009; Neagu Djuvara, Ce au fost boierii mari în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX), Bucureşti, Editura Humanitas, 2010-2011.

[10] De exemplu: Gh. Jurgea-Negrileşti, Troica amintirilor. Sub patru regi, f.l., Ed. Cartea Românească, 2002; Luli August Sturdza, …aşa s’au întâmplat, aşa le-am însemnat… ţie, care le citeşti, Bucureşti, Editura Anima, 2001; Gheorghe Boldur-Lăţescu, Memorii. Patru generaţii, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 2008; Scarlat Callimachi, La răscruce de vremuri, Bucureşti, Editura Anima, 2009 (acesta este un roman cu un puternic caracter autobiografic).

[11] Dintre acestea, cea mai interesantă prin bogăţia informaţiilor ni se pare a fi seria publicată de Victoria Dragu Dimitriu: Poveşti ale Doamnelor din Bucureşti, Bucureşti, Editura Vremea XXI, 2004; Poveşti ale Domnilor din Bucureşti, Bucureşti, Editura Vremea, 2005; Alte Poveşti ale Doamnelor şi Domnilor din Bucureşti, Bucureşti, Editura Vremea, 2006; Poveştile unui Domn din Bucureşti. Dinu Roco, Bucureşti, Editura Vremea, 2007; Doamne şi Domni la Răspântii Bucureştene, Bucureşti, Editura Vremea, 2008.

[12] Alexandru Paleologu în dialog cu Filip-Lucian Iorga, Breviar pentru păstrarea clipelor, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005.

[13] Jacques Revel, Présentation, în Eric Mension-Rigau, L’enfance au château. L’éducation familiale des élites françaises au XXe siècle, Paris, Éditions Rivages/Histoire, 1990, p. XIII.

[14] Nu suntem de acord însă nici cu denumirea de „ţărani liberi” acordată acestei categorii. Din punctul de vedere al libertăţii personale, al proprietăţii asupra pământului, al dreptului de a purta arme şi chiar al înrudirilor, este evident că moşnenii şi răzeşii constituie o categorie socială de sine stătătoare şi că pot fi echivalaţi mai degrabă cu o „nobilime populară” similară şleahticilor poloni, decât cu o aşa-zisă „ţărănime liberă”. Această poziţie a fost adoptată atât de către Constantin Giurescu (Despre boieri şi despre rumâni, Bucureşti, Ed. Compania, 2008), cât şi de către Dinică Ciobotea, singurul autor al unei sinteze despre istoria moşnenilor (Istoria moşnenilor, vol. I, 1829-1912, Iaşi, Ed. Tipomoldova, 2010).

[15] Dispariţia marii majorităţi a familiilor boierite prin dregătorii, în secolul al XIX-lea, din rândul boierimii (dacă vor fi fost vreodată considerate ca aparţinând cu adevărat boierimii) este fulgerătoare, încă de la prima generaţie şi demonstrează fragilitatea boieririi instituţionalizate.

[16] Totuşi, foarte important, numărul descendenţilor familiilor boiereşti din Moldova şi Ţara Românească (în linie directă masculină sau prin femei) este mult mai mare decât consideră, în general, publicul larg sau chiar o parte a istoricilor. Un exemplu elocvent în acest sens este cartea de convorbiri Amurgul nobililor de Doina Tudorovici (Editura PRO, f.l., 1998). În Cuvântul înainte al unei cărţi în care includea – lucru, de altfel, lăudabil – câteva scurte mărturii oferite de 21 de descendenţi ai boierimii, autoarea nota cu naivitate: „Sper din tot sufletul că nu am omis nici una din familiile boiereşti în care mai există cel puţin un supravieţuitor” (p. 13).

[17] Eric Mension-Rigau, Aristocrates et grands bourgeois, Paris, Perrin, 2007, p. 11.

Casa Paleologu

Casa Paleologu

Casa Paleologu, in cadrul seriei “Oameni si case”.