Radu C. Mihail s-a născut la 10 septembrie 1904, la Clejani, judeţul Vlaşca (actualul judeţ Giurgiu). Actul de naştere No. 71/904 al Primăriei din comuna Clejani.
Serviciu militar:
– 1 decembrie 1925 – 1 iulie 1927: urmează Şcoala Militară Specială de Geniu (Divizia B), studiind construcţiile, electricitatea etc.
– din iulie 1927 – ofiţer activ în cadrul Batalionului V Pionieri de Munte (batalion decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, Brevet 563/1943).
– 1933 – Batalionul II Pionieri de Munte.
– 30 noiembrie 1940: comandantul Companiei 1 Pionieri Munte.
– 30 martie 1942: comandantul Companiei 2 Pionieri Munte.
– 15 aprilie 1942: pe Frontul de Est, în războiul contra Uniunii Sovietice, comandantul Grigore Ionescu-Răzoare îl citează prin ordin de zi, ca ajutor al lui la operaţiunile de la Ai-Todor (Crimeea).
– 1 iunie 1942: serveşte în cadrul Corpului Grănicerilor, serviciul Geniului.
– 3 iulie 1942: comandantul Batalionului 2 Pionieri Munte.
– 25 septembrie 1942: transferat la Regimentul 3 Cale Ferată.
– 16 aprilie 1943: se află la Eny Sala, în Crimeea, sub comanda lui Matei Mihăilescu.
– martie 1944: maior, comandantul Diviziei Teritoriale Şura Mică.
– 15 septembrie 1944: în cadrul Corpului 6 Teritorial Sibiu. Depune jurământ în faţa MS Regelui Mihai.
– 9 octombrie 1945: comandantul Batalionului Instrucţie şi şef al Biroului Mobilizări. Apoi comandantul Batalionului Construcţii.
– 8 mai 1946: locotenent-colonel.
– din 22 iulie 1946: cadru disponibil (la cerere). Locotenent-colonel în rezervă. Trecerea “benevolă” în rezervă ascunde, desigur, o excludere pe motive politice. Radu C. Mihail luptase pe Frontul de Est, era ofiţer superior şi Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, trebuia aşadar eliminat.
În decembrie 1947, înainte de abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, Radu C. Mihail a fost reţinut, iar autorităţile comuniste i-au confiscat decoraţiile şi pelerina de cavaler al Ordinului militar „Mihai Viteazul”. Ulterior, a fost în mai multe rânduri anchetat şi reţinut, pe motive politice.
Servicii în viaţa civilă:
– din 1947: membru al Corpului Subinginerilor şi Conductorilor din România – Secţia Construcţii.
– 10 ianuarie 1949 – 1 noiembrie 1950: şeful Secţiei Planificării, Urmăririi producţiei, al Biroului tehnic şi transporturi din cadrul Întreprinderii No. 6 Malnaş pentru Extragerea şi Prelucrarea Pietrei.
– 1 noiembrie 1950 – 4 mai 1951: Uzinele Metalurgice “Vasile Roaită” din Bucureşti.
– 1957: primeşte un Certificat de inovator pentru Tabele de calcul pentru transformarea orelor efective în ore medii (Institutul I.P.C.H.).
Decoraţii:
– 8 iunie 1940: Ordinul Coroana României în grad de Cavaler (Brevet 1906/332).
– 17 octombrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul, Brevet Nr. 2886/101 (ordin pentru care a primit 5ha de teren arabil, la Codlea, şi 2 cai).
– 17 mai 1943: Medalia Cruciada împotriva Bolşevismului.
A locuit la Miercurea-Ciuc, la Sibiu, pe str. Turnu Roşu (rebotezată Armata Roşie), Nr. 29 si la Bucureşti (Bd. Constructorilor, Nr. 14).
A murit la 10 februarie 1968.
A fost căsătorit cu învăţătoarea Ana Vasilescu. Căsătoria civilă (19.IX.1936) şi căsătoria religioasă (21.X.1936) au avut loc la Miercurea-Ciuc. Naşi de căsătorie: căpitanul Ştefan Ionescu şi soţia lui, profesoara Elena Ionescu. Au avut doi fii, Mugurel Gabriel Mihail (1939-1994), tatăl Anei şi Viorel Radu Mihail (1944-2000).