17 august 2013 by filipiorga

Recenzie publicată la New York

Profesorul Gheorghe Boldur-Lățescu, fost deținut politic și autor al mai multor volume dedicate genocidului comunist din România, a publicat recent o carte de articole, The Re-Education Experiment in Romania. A Survivor’s Views of the Past, Present and Future (Nova Science Publishers, New York, 2013), în traducerea lui Daniel Teodorescu. Acest volum conține și traducerea în engleză a recenziei pe care am scris-o despre cartea de memorii a lui Gheorghe Boldur-Lățescu.

17 august 2013 by filipiorga

Convorbiri ecumenice în revista Secolul 21

În numărul bilingv Spécial Bucarest-Paris al revistei Secolul 21, lansat la Salonul de Carte de la Paris, din martie 2013 (în cadrul căruia România a fost invitată de onoare), am publicat, sub titlul Convorbiri ecumenice / Entretiens œcuméniques, o selecție din interviurile mele cu istoricii Jean Delumeau, Neagu Djuvara, Jacques Le Goff, Emmanuel Le Roy Ladurie și Eric Mension-Rigau.

17 august 2013 by filipiorga

STRĂMOȘI PE ALESE. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române

Joi, 7 februarie 2013, între orele 19.00 și 21.30, a avut loc, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, lansarea cărții mele, Strămoși pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române. Au vorbit despre carte Iustina Croitoru (redactorul cărții, la Ed. Humanitas), Lucian Boia, Neagu Djuvara și cu mine.

Au luat parte, la evenimentul la care au fost prezente cca. 200 de persoane, Prințul Mihai Dim. Sturdza, Prințul Grigore Ghika, Prințesa Anca Ghika, Principesa Eleonore de Schaumburg-Lippe, acad. Gheorghe Chivu, prof. Nicolae Constantinescu, Georgeta Penelea-Filitti, Dinu Zamfirescu, Anda Văllimărescu, Marilena Rotaru, Aneta Bogdan, Cristian „Kit” Paul, Mirela Nagâț, Constantin Laurențiu Erbiceanu, Costin Popa, Ruxanda Beldiman, Andrei Muraru.

Anuntul lansarii

Din intervențiile vorbitorilor:

Lucian Boia: Mă bucur că lansăm în seara asta cartea unui tânăr istoric. La 30 de ani, un istoric e foarte tânăr, fiindcă istoria pretinde foarte mult timp, o mare acumulare de informație și o mare muncă de ordonare a acesteia. Poți să fii mare poet la 20 de ani, dar nu am auzit de mari istorici la această vârstă. La 30… mai negociem cu dl. Iorga, vom vedea.

Ce pot să spun este că Filip-Lucian Iorga a parcurs deja o bună bucată de drum în istorie și asta fiindcă a fost perseverent, a știut ce vrea, a avut un drum pe care l-a urmat cu siguranță. A și început foarte devreme, ca elev de liceu la Colegiul „Spiru Haret”. În anul 2000 a scris o lucrare dedicată însemnărilor bunicului său, Mircea Stănescu, lucrare care a luat Premiul I la primul concurs „Istoria mea – Eustory” din România. Îmi amintesc că am făcut atunci parte din juriu. Filip-Lucian Iorga era încă de pe atunci preocupat de aceste raporturi între generații, de genealogii, de istoria de familie. Pe urmă, la un moment dat, în timpul facultății, a avut o idee, aceea de a ajuta studiul genealogiilor să se întâlnească cu domeniul imaginarului, ceea ce sigur că m-a bucurat. Eu mă ocupam de imaginar de o bună bucată de timp. Fiecare începe studiul imaginarului cu ceea ce i se pare a fi mai apropiat de preocupările lui. Eu începusem, în anii ’80, cu marțienii. Dl. Iorga a început cu genealogiile boierești.

Lucian Boia vorbind la lansarea volumului „Stramosi pe alese”

În epoca modernă, istoricii au încercat să se dezbare de imaginar. Tot ce era fabulos, mitologic trebuia eliminat, pentru a se ajunge la nucleul adevărat, la realitatea lucrurilor. Or, iată că noi trăim o mișcare de balans. De câtva timp, imaginarul revine. Sigur că, pe de o parte, imaginarul nu e adevărat sau e doar parțial adevărat, dar s-ar putea ca, în alt sens, să fie mai adevărat decât realitatea. Ce e în mintea oamenilor, ce e în sufletul oamenilor, visurile noastre, idealurile, utopiile, ceea ce ne închipuim că suntem sau că vom face în viitor pot fi așezate în zona imaginarului, a mitologicului, dar sunt cât se poate de adevărate.

Din dorința de a cerceta acest teritoriu al imaginarului a rezultat o carte foarte interesantă, foarte documentată și foarte amuzantă. Și când spun asta, nu o depreciez. Dimpotrivă! Din păcate, istoricii nu sunt întotdeauna foarte amuzanți, sunt deseori destul de plicticoși sau, în orice caz, solemni. Strămoși pe alese nu e o carte solemnă, e o carte care se citește ușor și cu plăcere, în ciuda faptului că e o lucrare erudită. Cartea lui Filip-Lucian Iorga dovedește că se poate să faci o carte erudită care să nu plictisească.

Avem aici tot felul de genealogii fabuloase. Nu românii au inventat genul ăsta de genealogii. În cazul românesc, ne aflăm în principal în secolul al XIX-lea, secolul modernizării și al occidentalizării. Modelul e cel occidental, iar occidentalii își inventaseră pe bandă rulantă genealogii fabuloase. Asta fac și oamenii noștri: boierii români care vor să pară încă și mai aristocrați, dar și cei care nu aparțin nobleței autohtone dar vor și ei să pară cât de cât aristocrați. E, până la urmă, un document psihologic foarte interesant, vedem în toate dimensiunile și manifestările ei această vanitate omenească, această dorință de a părea mai mult decât ești. E aici materie de gândit nu numai pentru istoric, ci și pentru psiholog.

Și este, totodată, o incursiune în istoria culturală, în istoria socială, îndeosebi a secolului al XIX-lea. Prin construirea acestor genealogii, mai mult sau mai puțin fictive, se adoptă un model occidental, se caută stabilirea unor raporturi între boierimea noastră și aristocrația vestică. Ceea ce se întâmplă pe tărâm genealogic e, în fond, un aspect al modernizării și occidentalizării societății românești.

E o carte cu multe calități, bine documentată, erudită dar și bine scrisă, plăcută, calități care se întâlnesc nu foarte des izolat, dar care se întâlnesc încă și mai rar împreună. Or, le întâlnim în cartea lui Filip-Lucian Iorga, o carte pe care o recomand cu căldură oricui.

Neagu Djuvara: Îl felicit pe Filip Iorga, care a scris o carte care este o noutate la noi în țară. El a studiat suficient în străinătăți ca să ne vină de acolo cu niște concepții avansate privitoare la această problemă interesantă din istoria noastră. Subiectul nu privește doar pe cei interesați de genealogii, ci pe toată lumea, fiindcă aflăm dintr-o dată că la foarte multe familii istorice, chiar la cele mai mari, precum Basarabii, Movileștii, Corvineștii, Cantemireștii, Cantacuzinii există fantezii privitoare la primii strămoși. Familia mamei mele, Grădiștenii, ar fi putut să se mulțumească cu faptul că erau boieri vechi și înrudiți cu neamul voievodal, dar un văr al bunicului meu a inventat că ar fi coborât dintr-un ofițer roman, Gratidianus. E o boală foarte generalizată.

De altfel, fenomenul nu apare doar la noi, ci este universal: Cezar cobora din Venus, mai totdeauna primul strămoș atestabil al unei mari familii cobora din zei sau din eroi fabuloși, din strămoși imaginari. Interesant e că Filip-Lucian Iorga coboară de la generalități către cazuri concrete din Țările Române.

Multe istorii sunt chiar hazlii prin amploarea fantazării. Dar nu sunt de neînțeles. Cum mi-am petrecut adolescența în Franța, am putut constata un lucru care era foarte supărător pentru români. Aristocrații francezi nu prea acceptau că în Țările Române existase o aristocrație: « C’est quoi, les boyards? » Adică, ce sunt ăia boieri? Echivalarea între boieri și nobili nu prea era acceptată de mintea occidentalului, ceea ce sigur că era absurd și nu putea să nu-i deranjeze pe boierii noștri. E evident că toată istoria țărilor noastre e făcută, cu bune și cu rele, de marii boieri, care nu sunt cu nimic mai prejos decât aristocrații occidentali. Ăsta nu e un compliment pentru boierii noștri, e un fapt.

Neagu Djuvara la lansare Stramosi pe alese

Neagu Djuvara vorbind la lansarea volumului „Stramosi pe alese”

Cartea e pasionantă și reușește să aducă o temă universală la nivelul țărilor noastre. Comparațiile cu alte epoci și cu alte spații, cu Egiptul antic, Grecia, Roma, Evul Mediu occidental fac ca Strămoși pe alese să fie o carte interesantă și pentru marele public. Plus micile anecdote despre boierii români, care sunt savuroase și care fac cartea hazlie, pe ici pe colo.

Filip-Lucian Iorga: Pentru că vorbim aici despre o carte care tratează un material genealogic, poate că ar fi nimerit să spun câteva lucruri și despre „genealogia” cărții. Dl. profesor Boia, coordonatorul tezei mele de doctorat, din care a rezultat cartea, a făcut parte, cu ani în urmă, și din acel juriu care a judecat lucrarea mea dedicată amintirilor bunicului meu. Dar tot dl. Boia mi-a spus, în primii ani de facultate, că ar fi bine să mai cercetez și altceva decât istoria propriei familii. Așa că m-am îndreptat și către poveștile altor familii, ceea ce nu înseamnă că propriul meu imaginar genealogic lipsește din Strămoși pe alese. Spun câteva „răutăți” și despre mitologiile genealogice din familia mea.

Apoi, o altă sursă, un alt „strămoș” al cărții a fost îndemnul adresat de dl. Gabriel Liiceanu, în 2005, după publicarea cărții de convorbiri cu Alexandru Paleologu: „Vă mai așteptăm și cu altceva!”

În fine, dl. profesor Djuvara mi-a spus, cândva, pe când îl agasam cu solicitări de interviuri: „Dragă, tu ai făcut multe interviuri, ai publicat cartea cu Alecu, ai debutat foarte devreme, acum ar fi bine să te concentrezi și să scrii, până la 30 de ani, o carte serioasă”. Mă tem să nu fi picat examenul, pentru că Strămoși pe alese nu e chiar o carte „serioasă”. Dar cred că e bine să ne și amuzăm de lucrurile din trecutul nostru, e bine să le privim cu deschidere și relaxare.

Am trăit destul de mulți ani împreună cu personajele din Strămoși pe alese și le datorez foarte mult. M-am gândit dacă e bine să public acum o carte despre mitologiile genealogice. Noi nu cunoaștem suficient genealogiile documentabile ale familiilor boierești, ne lipsesc enciclopediile, instrumentele de lucru, venim după decenii de comunism în care s-a încercat distrugerea oricăror urme ale rolului boierimii în istoria noastră. În acest context, e oare momentul să discutăm despre genealogiile imaginare? Eu cred că da, pentru că istoria nu trebuie să aibă astfel de sfieli. Merită cercetate și acele subiecte care pot părea „destabilizatoare”, distrugătoare ale unor tradiții.

Strămoși pe alese nu vrea însă să distrugă niciun mit, cu atât mai mult cu cât eu sunt absolut îndrăgostit de mitologiile genealogice. Faptul că le-am inclus în carte nu vrea decât să arate că sunt construite cu mult talent, că au avut un rol în istoria noastră și că merită cunoscute mai bine. Existența acestor mitologii genealogice nu diminuează cu nimic rolul esențial al familiilor boierești în trecutul Țărilor Române. Dimpotrivă, intenția mea e să aduc un argument în plus pentru importanța rolului lor, pentru că forța imaginarului genealogic dă seamă de influența politică, economică și culturală a acestei categorii sociale. E o luptă pentru prestigiu și pentru legitimitate a unor familii care se vor, mai cu seamă în secolul al XIX-lea, o elită socială stabilă și legată de lumea occidentală.

Cele câteva personaje pe care nu m-am putut abține, uneori, să le ironizez îmi sunt, în același timp, foarte dragi. De exemplu, Mateiu Caragiale, care își inventează o genealogie cu totul fantezistă, dar care rămâne unul dintre modelele perfecte de aristocratism. Poate că nu avea „pedigree”-ul necesar, dar a adoptat de minune atitudinile, credințele, comportamentele specifice aristocratului. Noblețea nu e numai o chestiune de acte de stare civilă, ci și o realitate mentală. Poate în primul rând asta. Părerea noastră despre noi înșine, părerea celorlalți despre noi contează cel puțin la fel de mult ca documentele care pot atesta sau demonta o filiație.

Filip-Lucian Iorga vorbind la lansarea volumului sau, „Stramosi pe alese”

Principala mea miză nu este numai să ne amuzăm – deși tare important e și asta! – ci să înțelegem mai bine cât de importante sunt rădăcinile de familie. Contează din cine descindem, e important cine au fost bunicii și străbunicii noștri. De asta merită să ne ocupăm, fiecare dintre noi, păzindu-ne cu amuzament de capcanele sau de darurile propriului imaginar, de redescoperirea propriilor strămoși. Din păcate, rămânem o comunitate cu memorie genealogică foarte scurtă și aici ar trebui noi să lucrăm.

Prezentările volumului de pe coperta a patra:

Îndemn pe cititor să se cufunde în lectura cărţii, care nu e numai interesantă şi adesea hazlie, ci şi cu adevărat pasionantă. (Neagu DJUVARA)

În genere, fanteziile genealogice au fost tratate mai curând drept curiozităţi, evocate în note marginale, pentru pitorescul lor anecdotic. Este meritul lui Filip-Lucian Iorga de a introduce subiectul cu adevărat în istorie: în istoria mentalităţilor şi a reprezentărilor sociale. El arată în chip convingător că lucrul care contează până la urmă nu este atât realitatea strictă a unei descendenţe, cât propria reprezentare a acesteia şi mai ales receptarea publică. Ne aflăm în faţa unor strategii de legitimare, oglindind dorinţa de afirmare şi lupta pentru întâietate între familiile boiereşti, şi nu mai puţin efortul acestora de a se integra în aristocraţia europeană. E în fond o preluare, şi sub acest aspect, a modelului occidental, odată cu procesul de modernizare şi occidentalizare declanşat după 1800. (Lucian BOIA)

Fascinantă este evoluţia tipului de fabulaţie genealogică. Anticii îşi căutau strămoşii printre zei. În Antichitatea târzie şi în Evul Mediu, devine preponderentă raportarea la Antichitatea propriu-zisă. În epoca modernă, se încerca legarea fie de începuturile medievalităţii, fie de Antichitate. În toate cazurile, strădania de a găsi strămoşi iluştri a mers mână în mână cu şarlatania, cu impostura, cu falsul. Socotesc că prin cartea lui, Filip-Lucian Iorga pune bazele unui mod (poate chiar ale unei direcţii) de cercetare, pentru care ea constituie o abordare preliminară, ale cărei continuare şi dezvoltare suntem îndreptăţiţi să le aşteptăm cu tot interesul. Cu asemenea cercetări, ştiinţa genealogică însăşi se află la o răscruce. (Ştefan S. GOROVEI)

Recenzii ale cărții:

Cristian Preda (pe blogul personal): A apărut la Humanitas un volum semnat de istoricul Filip-Lucian Iorga, despre „imaginarul genealogic” al boierimii române.

Cercetând imaginarul „legat de originea, istoria și structura familiilor” ca un „capital simbolic”, Iorga e influențat în egală măsură de Pierre Bourdieu și de Lucian Boia.
Rezultatul e o analiză foarte bine documentată a felului în care boierii români și-au clădit un prestigiu, recurgând la origini inventate.

Mi-au atras atenția paginile consacrate regilor României, care nu au fost scutiți de tentația unei descendențe inventate. Spre ilustrare, F.-L. Iorga reproduce un scurt fragment din textul lui Otto Baron Dungern, care scria la 1913 că regele Carol „are mai mulți strămoși francezi decât Ducele de Orléans, mai mulți germani decât Împăratul Germaniei, mai mulți poloni, boemi și unguri decât Împăratul Austriei, mai mulți spanioli decât Regele Spaniei, mai mulți englezi, danezi, olandezi, italieni decât Regi sau Principi moștenitori ai Marii Britanii, Danemarcei, Olandei și Italiei, ba chiar mai mulți strămoși greci decât însuși Regele Greciei”.

(http://cristianpreda.ro/2013/04/02/iorga/)

Bedros Horasangian (alias Cristina Manole; „Lecturi în vremuri de austeritate. Între real și irealitate”, în Observator cultural, Nr. 665, martie 2013): Cîteva cărţi de o factură mai aparte mi-au atras atenţia cu asupra de măsură. (…) Doar două-trei vorbe despre ritmul lecturii. Sînt cărţi care se citesc alene, cum este şi volumul Strămoşi pe alese, despre imaginarul genealogic, al lui Filip-Lucian Iorga (…)

Într-un registru serios şi savant, de această dată, glosează despre bărbaţii şi femeile care au populat istoria românilor Filip-Lucian Iorga. Strămoşi pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române (Editura Humanitas, 2013, cu un amical-condescendent cuvînt înainte al lui Neagu Djuvara) este un studiu erudit şi aplicat unui teren fertil – unde îşi găsesc locul, între alţii, nu puţini autori de bazaconii… Istoricul Filip-Lucian Iorga – o simplă potriveală de nume cu bunicul lui Andrei Pippidi – face apel la documente certe şi la interpretări ferme pentru a risipi fabulosul creat de fantasmele ce au alimentat istoriile genealogice ale familiilor româneşti. Nu doar româneşti, evident, spaţiul de manevră, în timp şi spaţiu, este halucinant. Poveştile reale se îngemănează cu ficţiuni dintre cele mai spumoase. Într-o manieră cvasiromanescă, istoricul bucureştean ne plimbă prin Europa de odinioară. Pentru cei interesaţi de genealogie, o carte extrem de utilă; pentru cei interesaţi doar de o lectură plăcută, un prilej de relaxare, ca un vin vechi de Cotnari. De la surorile Terente.

(http://www.observatorcultural.ro/LECTURI-IN-VREMURI-DE-AUSTERITATE.-Intre-real-si-irealitate*articleID_28352-articles_details.html)

Ioana Moldovan, Revista 22, Anul XXIV, Nr. 1222, 20-26 august 2013:

Strămoși pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române este o carte esențială, importantă și captivantă, care recuperează boierimea română, cu naivitățile, ambițiile și aspirațiile ei. Scriitura este plăcută, deloc încărcată. Fraza curge ușor, ca o discuție la un ceai într-o grădină de vară. Stilul elegant și rafinat te trimite cu gândul la numeroasele întâlniri și vizite pe care autorul, Filip-Lucian Iorga, le-a făcut membrilor familiilor pe care le analizează. Cu rigoarea unui om de știință, a păstrat lucrurile relevante din acele discuții, dar curiozitatea cititorului, după ce închide cartea, se duce la detaliile picante neamintite. Poate subiectul unei alte cărți despre indiscreții boierești?

(http://www.revista22.ro/stramo537i-pe-alese-30140.html)

Prezentarea cărții în revista Cațavencii: