Bilant 2012

 

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 5,800 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 10 years to get that many views.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Anunțuri

Inaugurarea Piaţetei Regelui, în 25 octombrie 2012

Am avut privilegiul, în 25 octombrie 2012, de ziua aniversară a Majestăţii Sale Regelui Mihai I, care a împlinit 91 de ani, să iau parte, pe o vreme neverosimil de frumoasă şi cu mare emoţie, la Inaugurarea festivă a Piaţetei Regelui (amplasată la intersecţia dintre Şoseaua Kiseleff şi str. Arh. Ion Mincu) şi la dezvelirea unui foarte frumos bust al Majestăţii Sale, realizat de sculptorul Valentin Tănase. Festivitatea a avut loc în prezenţa Majestăţii Sale Regelui, a Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta, Principele Radu şi Principele Nicolae, iar printre invitaţi s-au aflat Preşedintele Emil Constantinescu, Prea Sfinţitul Ioan Robu, Călin Popescu-Tăriceanu, Victor Ciorbea, Dinu Zamfirescu, Georgeta Penelea-Filitti, Marilena Rotaru, Ionel Haiduc (Preşedintele Academiei Române). Din timp în timp, zecile de prieteni regalişti au scandat “Regele Mihai” şi “România cheamă Monarhia” (în care am recunoscut titlul unui articol pe care l-am scris iarna trecută, în timpul demonstraţiilor din Piaţa Universităţii). După discursurile Primarului-general Sorin Oprescu, al generalului Teodor Frunzeti (rectorul Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I” din Bucureşti) şi al academicianului Dinu C. Giurescu, am spus şi eu câteva cuvinte:

Majestatea Voastră, Alteţele Voastre Regale, Domnule Primar, stimaţi invitaţi, doamnelor şi domnilor,

Avem privilegiul de a sărbători astăzi, împreună, aniversarea Majestăţii Sale. Cred că e bine ca în astfel de momente să coborâm către rădăcinile cuvintelor. Se inaugurează aici o nouă piaţă. Folosim des acest cuvânt, dar poate că puţine împrejurări sunt mai apropiate de esenţa lui decât cea de astăzi. Între noua piaţă şi numele ei există o legătură plină de miez.

Piaţa înseamnă, în primul rând, în geografia urbană, un loc deschis, larg. Iar Majestatea Sa Regele Mihai a reprezentat întotdeauna o deschidere a poporului Său către istorie, dar şi către partea cea mai bună a lumii în care trăim. Către istorie, pentru că Familia Regală este legătura noastră cu un trecut care ne dă consistenţă şi identitate. Către partea cea bună a lumii contemporane, pentru că Familia Regală ne leagă, prin legături de sânge, dar şi prin valorile pe care le apără, de o Europă a elitelor, a responsabilităţii şi a demnităţii. În anii cei grei ai dictaturii comuniste, românii aveau în Regele lor o fereastră către lumea liberă. Iar în anii ezitanţi ai tranziţiei, o poartă care se deschidea către revenirea în lumea europeană căreia România îi aparţinea, dar de care fusese îndepărtată cu forţa.

Oraşul are nevoie de locuri simbolice care să-l vertebreze, iar spaţiile legate de Dinastia noastră ne pot înnobila cotidianul: avem Parcul Carol, avem Biblioteca Universitară şi statuia ecvestră a Regelui Carol I, avem de astăzi o piaţă dedicată Majestăţii Sale Regelui Mihai.

Piaţa mai înseamnă loc de întâlnire, de intersecţie, de dialog, de comuniune. Dar dacă pieţe mai sunt, cât de mult ne-au lipsit, în ultimele decenii, locurile de întâlnire, de dialog, lucrurile şi oamenii care să ne strângă laolaltă! Şi cât de preţios este, pentru noi toţi, acel om, acel Rege care ştie să ne aşeze împreună, dincolo de vârste, de opiniile politice, de opţiunile intelectuale, de meserie sau de origine. Acestui Rege care ne uneşte îi dedică astăzi Bucureştiul o piaţă căreia îi dorim să devină un loc drag locuitorilor oraşului. Iar noi suntem fericiţi şi privilegiaţi să putem spune acum, în noua piaţă: “La mulţi ani, Majestate!” Trăiască Regele!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Imagine

Imagine

Imagine

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un loc de memorie, de intalnire si de dialog

„Poiana Mosnenilor” se doreste un loc de memorie, de intalnire si de dialog. El va fi dedicat istoriei unei categorii sociale prea putin cunoscute, aceea a mosnenilor, oameni liberi si stapani pe mosiile lor. Dar si prezentului acelora dintre noi care ne simtim oameni liberi si pe care radacinile noastre nu ne lasa indiferenti.

Ca urmas al unui neam de mosneni din Poiana – Ialomita, cred ca „poiana” noastra poate cuceri, in mod pasnic si cu umor, teritoriile intunecate ale lipsei de memorie si de libertate.