Recenzie publicată la New York

Profesorul Gheorghe Boldur-Lățescu, fost deținut politic și autor al mai multor volume dedicate genocidului comunist din România, a publicat recent o carte de articole, The Re-Education Experiment in Romania. A Survivor’s Views of the Past, Present and Future (Nova Science Publishers, New York, 2013), în traducerea lui Daniel Teodorescu. Acest volum conține și traducerea în engleză a recenziei pe care am scris-o despre cartea de memorii a lui Gheorghe Boldur-Lățescu.

 

 

Convorbiri ecumenice în revista Secolul 21

În numărul bilingv Spécial Bucarest-Paris al revistei Secolul 21, lansat la Salonul de Carte de la Paris, din martie 2013 (în cadrul căruia România a fost invitată de onoare), am publicat, sub titlul Convorbiri ecumenice / Entretiens œcuméniques, o selecție din interviurile mele cu istoricii Jean Delumeau, Neagu Djuvara, Jacques Le Goff, Emmanuel Le Roy Ladurie și Eric Mension-Rigau.

 

 

Arhiva de convorbiri Filip-Lucian Iorga

Rezumate ale convorbirilor realizate de

Filip-Lucian Iorga

(aprilie 2000 – octombrie 2008)

În afara zecilor de ore de conversații cu Alexandru Paleologu, publicate în Breviar pentru păstrarea clipelor (Ed. Humanitas), a zecilor de interviuri înregistrate (începând din 2009) cu descendenți ai vechilor elite românești, în cadrul proiectului Memoria elitelor românești, a convorbirilor cu Neagu Djuvara, Jean Delumeau, Jacques Le Goff, Emmanuel Le Roy Ladurie, Eric Mension-Rigau și Jordi Savall, publicate în volumul Le tempérament oecuménique (Editions Baudelaire, Lyon), mai am în arhivă înregistrări cu personalități, dar și cu persoane mai puțin cunoscute, dar cu trasee biografice pasionante. Sper să am cândva răgazul de a transcrie și de a publica aceste prețioase mărturii despre lumea de altădată. Deocamdată, câteva rezumate ale conținuturilor casetelor:

1. JEAN  ANTONESCU – n. 1924 [realizat în 2004; 180 min. înregistrate]

–          Strămoşi: Marin Ion Bogdan, descendent Muşatin, haiduc; marinari, negustori; Antoneştii; neamul Trufaşilor; Bogdan Duică; fam. Carandino.

–          Lumea negustorilor.

–          Brăila interbelică. Notabili. Colonelul Ţenţea.

–          Liceul. Lecturi. Cercurile de limbi străine.

–          Ascensiunea legionarilor.

–          Războiul.

–          Facultatea la Braşov.

2.      CORNELIU AXENTIE – 1911-2001 [convorbiri 2000-2001; 270 min. înregistrate]

(prelucrat şi publicat în revista Vlăstarul a Colegiului Naţional Spiru Haret din Bucureşti, numerele 9-10 şi 11-12 / 2001; un fragment a fost publicat în România literară, în 2003)

–         Istorie de familie (Axente Severul la 1848, prieten cu Avram Iancu; Lucreţia Axentie, prima femeie studentă la Bucureşti; membri ai elitei liberale).

–          Amintiri din Primul Război Mondial.

–          Lipsa de vulgaritate a vechiului Bucureşti.

–          Liceul la Spiru Haret; profesori de marcă (Banciu, Focşa, Vasile Haneş, Stan Ionescu, Dumitru Papadopol).

–          Prietenia cu Nicolae Steinhardt, familia Acterian, Dan Berlescu, Barbu Brezianu, Alexandru Ciorănescu, Mircea Eliade, Alexandru Elian, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Radu Sighireanu, Şerban Tassian, Păstorel Teodoreanu, Nelu Vasilescu-Valjan etc.

–          Cu Ion Barbu la Capşa.

–          Profesorii de la Facultatea de Medicină; traseul medical.

–          Vacanţe la Balcic (poveştile lui Puiu Iancovescu); călătoriile în Grecia, Ţara Sfântă, Egiptul colonial (1929), Austria şi Italia.

–          Lumea mondenă interbelică.

–          Atitudinea faţă de extremismele de dreapta şi de stânga.

–          Pe front, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

–          Deţinut politic.

–          Voiajul în Maramureş, împreună cu Nicolae Steinhardt.

–          Protectorul episcopilor Hossu, Rusu şi Bălan.

–          Adevăratul patriotism şi simţul onoarei.

+ Aprox. 27 de fotografii de epocă (dintre care: 3 – Mircea Eliade în excursie în Italia, 1927; 1 – la liceu, cu Alexandru Ciorănescu; 8 – 1929, excursia în Egipt; 4 – 1992, cu Arşavir Acterian, Barbu Brezianu, Alexandru Ciorănescu) şi fotografii din timpul interviului.

3.      CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI – n. 1923

–        Familia Bălăceanu (cnezii de la Balaci; Badea Bălăceanu Uşurelu; Nedelcu Bălăceanu; atracţia pentru Franţa şi Austria; experimentul „socialist” al lui Manolache Bălăceanu, de la Scăieni; banul Constantin Bălăceanu).

–          Despre familie şi genealogie.

4.      FLAVIA BĂLESCU şi RODICA COPOSU [2002; aprox. 100 min.]

–          Străbunicul Gavrilă Vaida, preot, militant unionist.

–          Străbunii materni, familia Ancean, posesori ai unei diplome de nobleţe.

–          Elita sătească. Viaţa la Bobota (casa, grădina, sărbătorile, obiceiurile azi dispărute).

–          Modelul părintesc.

–          Educaţia lui Corneliu Coposu.

–          Şcoala la Beiuş şi Blaj; mediul şcolilor confesionale.

–          Relaţia cu Iuliu Maniu.

–          Abdicarea M.S. Regelui Mihai I; calvarul comunist.

5.      GHEORGHE  BÂGU [2003; 90 min.]

–          Copilăria la Dorohoi; prosperitate; despre familie.

–         Amintiri din studenţie.

–         Unchiul Vasile Bâgu, ilegalistul.

–         Arestat. “Conferinţele”. Începutul “reeducării” prin tortură. Nicolski. Ţurcanu. Fritz Cordun, Leonard Gebak, Negură, Onişor, Popescu-Aligo, C. Sofronie.

–         La celula 7, de “nereeducabili”.

–         La “Canal”.

–         Comunismul = domnia lichelelor.

–         Profesorul Codarcea.

 6.      MIHAIL  BOICESCU [2003-2004; 130 min.]

–          Bunicul, Ion Popescu-Papiniu, om de lume.

–          Tatăl, Pantelimon Boicescu, muzician; fraţii tatălui; Primul Război Mondial.

–          Înrudirea cu Barbu Ştefănescu-Delavrancea.

–          Mihăiţă Boicescu.

–          Familia maternă: fam. Bitter, Kettler; relaţia cu familia de Blaremberg.

–          Şcoala Lucaci; Liceul Titu Maiorescu.

–          La Şcoala Militară.

–          În război.

–          Prietenia cu Bogdan Stănescu.

–          Lupta cu proştii.

7.  GHEORGHE  BOLDUR-LĂŢESCU [2002-2003; 180 min., prelucrate parţial – 33.000 de caractere] – n. 1929

(un fragment a fost publicat în România literară, în 2003)

–          Controverse genealogice.

–          Boldureştii: Iordache al Lupului; Lupu Kostaki, Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare; Iordake Kostake Boldur-Lăţescu

–         Familia maternă, Stroici: Luca Stroici, traducătorul Tatălui nostru în româneşte; bunicul Gheorghe Stroici.

–         O vizită la Hudeşti.

–         Alterarea limbilor.

–         Primele amintiri din copilărie.

–         Epigramistul.

–         Romeo Drăghici, Dimitrie Gusti, Ion Petrovici, Mihai Ralea, Păstorel Teodoreanu.

–         La Liceul Cantemir; profesori: Beliş, Ionescu-Sachelarie şi lecţiile lui de morală, Tiberiu Mihăilescu, Marin Petrescu. Colegi: actorul Iliescu, Şerban Rădulescu-Zoner, Nicolae Stoenescu, viitorul madrigalist. Edgar Reichmann, utecist.

–         Bucureştiul războiului; sport (Yacht-Club, Tenis-Club); serate cu muzică americană la Mihai Brătescu; fetele de la Şcoala Centrală.

–         Imperiul Britanic, ferment de civilizaţie.

–         1944: în evacuare la Herculane.

–         23 august 1944: Nu e pace, e comunism.

–         Manifestaţia de la 8 noiembrie 1945.

–         Culoarul destinului.

–         Acţiuni anticomuniste. Eroism, bravură şi naivitate.

–         Arestarea. Jilava. Piteşti (“reeducare”; Eşanu; Popa Ţanu, Ţurcanu).

–         Miracolele vieţii.

–         Anda Boldur-Lăţescu.

–         La belle Hélène şi Franz Liszt.

–         Efectele încă funcţionale ale “reeducării” la scară naţională.

8.      BARBU BREZIANU – 1909 – 2008 [2000, 2002, 2007; 360 min.]

(prelucrat parţial şi publicat în revista Vlăstarul a Colegiului Naţional Spiru Haret din Bucureşti, numerele 3-4 şi 7-8 / 2000; fragmente publicate în România literară, 2003, 2004, 2008)

–          Amintiri din Primul Război Mondial (mareşalul von Mackensen, zeppelinele).

–          Rubedenii (Petre Ciorăneanu, Alexandru Macedonski, Eustaţiu Sămeşescu, Grigore Tocilescu, Eftimie Ulescu etc.).

–          Jocurile copilăriei.

–          Atmosfera de la Liceul Spiru Haret. Profesori (Ion Barbu, Iosif Frollo, Nicodem Locusteanu, Constantin Moisil).

–          Lecturi; descoperirea vocaţiei poetice.

–          Vacanţe la moşiile Grădişte, Chiriac (a familiei Noica), Lehliu, Velea Nebuna (a maestrului Ion Vasilescu-Valjan).

–          Amintiri despre Arşavir, Haig şi Jeni Acterian, Marcel Avramescu, Emil Cioran, fraţii Ciorănescu, Mircea Eliade, Alexandru Elian, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Corneliu Vasilescu-Valjan (periplul său siberian).

–          Mondenităţi.

–          Păreri despre legionarism.

–          Nevoia echilibrului în modă, în artă şi în viaţă.

–          Magistrat şi literat; figura lui Istrate Micescu; Lucian Blaga, Dan şi Emil Botta, Lucian Boz, Bob Ciomac, Petru Comarnescu, Marcel Iancu, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Ionel Jianu, Mişu Polihroniade, Mihai Ralea, Mihail Sebastian, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Valerian, Ion Vinea, Mircea Vulcănescu, Paul Zarifopol.

–          Despre poezii şi traduceri.

–          Pe front, la Odessa; generalul Glogoveanu, atentatul rusesc asupra Comandamentului românesc şi oribilele represalii ordonate de mareşalul Antonescu.

–          Închisoare la Canal. Partea luminoasă a suferinţei şi credinţa în Dumnezeu.

–          Publicarea corespondenţei Matisse-Pallady.

–          Pasiunea pentru Brâncuşi; lupta împotriva răspândirii falsurilor brâncuşiene şi a demolării Coloanei Infinite.

–          Critica de artă, bunul-gust şi kitsch-ul.

–          Gânduri despre noul mileniu.

+  Aprox. 30 de fotografii de epocă din arhiva domnului Brezianu (apar Regina Maria a României, Regina Elisabeta a Greciei, Arşavir Acterian, mareşalul Alexandru Averescu, Ion Barbu, Vintilă Brătianu, Sergiu Celibidache, I. G. Duca, Octavian Goga, Ion Inculeţ, Eugen Ionescu, G. T. Kirileanu, Virgil Madgearu, Constantin Noica, Petre Papacostea, Radu Sighireanu, Nicolae Steinhardt), imagini luate în timpul discuţiilor (cu Irina Brezianu-Fortunescu şi Barbu Brezianu) şi extrasuri din colecţia revistei Vlăstarul.

Barbu Brezianu si Constantin Noica, la o receptie in anii ’30. Din arhiva lui B. Brezianu.

Cu Barbu Brezianu

9.      MIHAI  CIUDIN – n. 1918 [2008; 150 min.]

–          familia Ciudin, boieri moldoveni.

–          copilăria la Cernăuţi şi Dorohoi.

–          Şcoala militară la Bucureşti.

–          ofiţer în Garda Călare. Pe front.

–          amintiri despre Regele Carol al II-lea, Ion Antonescu.

–          prietenia cu George Enescu.

10.  LENA CONSTANTE – 1909-2005 [2002-2003; 180 min.]

–         Originile aromâneşti; regulile de conduită.

–          Tatăl, C. S. Constante. Mama, surorile, cumnatul Grigore Moisil.

–          Primele amintiri: jocurile copilăriei, Crăciunul; zeppelinul; refugiul în timpul Primului Război Mondial: de la Odessa cu trenul, clandestin, până la Murmansk, apoi cu vaporul până în Anglia; la Paris, urmează o şcoală catolică; amintiri din ziua Armistiţiului.

–          1921: înapoi în ţară. Ia lecţii de pian; Clody Berthola.

–          Studentă la Belle-Arte; Cecilia Cuţescu-Storck; Camil Ressu.

–          Membră a echipelor etnografice organizate de prof. Dimitrie Gusti; Harry Brauner; Argintescu-Amza, Victor Brauner, Mac Constantinescu, Rădulescu-Pogoneanu, Stahl, Margareta Sterian, Vulcăneştii.

–          Vacanţe la Balcic.

–          Harry Brauner şi Corneliu Zelea-Codreanu.

–          Victor Brauner.

–          Bursă de studiu la Paris; relaţia cu familia Cartier-Bresson.

–          Întâlnirile de la Floria Capsaly; Barbu Brezianu, Constantin Noica, Paul Sterian.

–          Expoziţii; răutăţile din lumea artistică.

–          Inferioritatea femeii în artă.

–          Hoţia la români.

–          Lucreţiu Pătrăşcanu.

–          Chinurile din închisorile comuniste.

–          Avantajul bătrâneţii este sinceritatea.

–          Îngerul pierdut, dar regăsit în noi.

–          Crede şi nu cerceta.

11. GABRIELA MIHAELA DEFOUR-VOICULESCU – 8.XI.1920-12.VII.2009 [2001-2002; aprox. 300 min. înregistrate] 

–         Riscurile farmecului.

–          Idealul tatălui său, scriitorul Vasile Voiculescu.

–          Strămoşi (străbunicul hagiu, bunica hughenotă Marie Kolan), rubedenii (fam. Kiciu, Magheru, Ştirbei).

–          Tutorele mamei, chirurgul Toma Ionescu.

–          Întâlnirea părinţilor; surorile şi fraţii (Sultănica – membră în Rezistenţa franceză; Martha – prietenă a lui Mircea Eliade; Radu; Ionică).

–          Casa părintească din Cotroceni, adevărată Arcă a lui Noe. Sărbători în casa Voiculescu.

–          Primele amintiri despre Vasile Voiculescu.

–          G. Defour-Voiculescu: vizita la Pârscov, la 13 ani; clasele primare; liberul arbitru în relaţia cu biserica; educaţia primită de la tată; liceul; lecturile; la Operă cu V. Voiculescu; eleganţa şi dragostea pentru sport; ceaiuri, flirturi, vacanţe la Balcic; seratele muzicale de la Apostol Apostolide; facultatea (colegi: Valentin Lipatti, Monica Lovinescu, Dinu Pillat; profesori: Busuioceanu, Caracostea, N. Iorga, Basil Munteanu, Oprescu, Papacostea, Ralea); refugiul la Buşteni, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; căsătoriile cu Dinu Zamfiropol şi arhitectul Ruru Defour.

–          Spre sfârşitul anilor ’30, călătoreşte la Paris.

–          Bucureştiul de altădată. Protipendada. Frumuseţile locale (Ani Leasca).

–          Presiunile Securităţii, mizeria din anii ’50.

–          Maestrul Dinu Crăciunescu.

–          Despre Vasile Voiculescu: tinereţea, studiile; dragostea pentru înot; eroismul în Primul Război Mondial; medicul Domeniilor Coroanei; director la Radio; relaţia cu legionarii; Rugul aprins şi cenaclul Slătineanu; închisoarea; chinurile bolii. Însemnătatea operei literare.

+ Aprox. 20 de fotografii de epocă din arhiva G. Defour-Voiculescu şi fotografii din timpul convorbirilor.

Gabriela Defour-Voiculescu

12. Părintele Arhim. MINA  DOBZEU n. 1921 [2002; 340 min. de convorbiri] 

–          Omul şi Dumnezeu.

–          Păcatul, pedeapsa, încercările.

–          Relativitatea sfinţeniei omeneşti.

–          Asemănarea noastră cu Dumnezeu.

–          Stalin = Antihristul (Raţiune – Raţiune – Raţiune = 666).

–          Pilda păcătosului care nu credea în Nemurire.

–          Creaţionism şi evoluţionism.

–          Pilda smochinului.

–          Despre râs şi plâns.

–          Monarhia şi partidele istorice.

–          Primii ani ai vieţii: ţăranii basarabeni, sărbătorile lor.

–          La 13 ani intră în mănăstire. Bolnav de malarie, are viziunea Maicii Domnului.

–          Pe front, în al Doilea Război Mondial.

–          1949: “Prima strigare” împotriva comuniştilor; închis 11 luni.

–          1959: “A doua strigare”; închis la Jilava, Gherla, Canal; Sergiu Al-George, Constantin Noica, Păstorel Teodoreanu, Manole Vidraşcu.

–          Botezul lui Nicolae Steinhardt; despre moartea lui.

–          Relaţia Bisericii cu regimul comunist şi compromisurile ei.

–          Ortodoxie şi protestantism.

–          Talantul şi talentul.

–          Despătimirea, lepădarea de sine, rugăciunea de calitate. Rugăciunea Inimii. Isihasmul pentru toţi.

–          Omul nou.

–          Efectul retroactiv al Mântuirii.

–          Libertate şi egalitate. Lupta dintre Bine şi Rău.

–          “A treia strigare”: scrisorile către Ceauşescu; probleme cu Securitatea.

–          Trezia spirituală; curajul. Importanţa verticalităţii.

–          Minciuna convenţională.

–          Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!

–          Luptele interne din Biserică.

–          Răbdarea şi mila.

–          Rolul tineretului în lumea de azi.

–          Realitate şi Adevăr.

–          Fericirea; sensul vieţii.

–          Cuvânt de învăţătură.

+ Fotografii din cursul întrevederii.

Cu Parintele Mina Dobzeu, 4 iulie 2002

13. ADRIAN  FANEA – 17. III. 1908 – 29. III. 2003  [2002; aprox.  540 min. de interviu] 

–          Familia. Vechiul Râmnicu-Vâlcea. Sărbătorile.

–          Amintiri din Primul Război Mondial.

–          Pasiunea pentru muzică.

–          Şcoala la Râmnicu-Vâlcea; profesorul Mumuianu.

–          Trupa lui Constantin Tănase la Râmnic.

–          Prietenia cu Mişu Fărcăşanu şi povestea vieţii acestuia.

–          Mentalităţile liberale.

–          Radu Gyr, Timotei Popovici, Vladimir Streinu.

–          Liceul la Sibiu. Emil Cioran.

–          Profesorul George Oancea.

–          Şcoala Militară la Craiova; căpitanul Iovipale; prinţul Mihail Şt. Suţu.

–          Student la Facultatea de Drept din Bucureşti; Istrate Micescu.

–          Angajat la Ministerul de Finanţe, în cadrul Oficiului Central pentru Licitaţii.

–          Petreceri; localuri bucureştene din perioada interbelică; prieten cu Maria Tănase, Buby Ashkenazi, Kalustian, Ion şi Lili Carandino, Nicu Constantinescu, Costi Deroussi, Grigoraş Dinicu (A. F. prezent la premiera neoficială a Horei Staccato), Emanoil Elenescu, colonelul Fotescu, Ion şi Preda Fundăţeanu, Ghibericon, Gheorghe Jurgea-Negrileşti, Titu Mihăilescu, Jean Moscopol (epigramele lui despre Aida Abagiev şi Arta Florescu), Tudor Muşatescu, Coca Romanos, Florin Scărlătescu, Dan Stoian, Păstorel Teodoreanu.

–          Fondator şi client fidel al Restaurantului Gazetarilor.

–          Întâlnirile de la Viticola.

–          Vacanţe la Balcic. Lumea de la Mahmut.

–          Membru P.N.L. Îi cunoaşte pe I. G. Duca şi Richard Franasovici.

–          Apropiat al lui Paul Călinescu.

–          La cursele de cai.

–          Îl vede în mai multe rânduri pe Carol al II-lea. Îl cunoaşte pe Nichifor Crainic.

–          Este numit director la casa de filme Broadway Film; Leon Scully-Logotheti şi prinţesa Caradja.

–          Venituri bune; se îmbracă la Constantin Trăilă.

–          Pe front, în al Doilea Război Mondial.

–          Importanţa umorului.

–          La moşia Brătienilor, administrată de Cotetzky şi la cea a lui Emil Ghika-Comăneşti.

–          După război, va cânta în Corul Armatei şi va conduce coruri bisericeşti. Probleme cu Securitatea.

+ Aprox. 40 de fotografii de epocă din arhiva Adrian Fanea (apare şi Mihail Fărcăşanu) şi fotografii din timpul întrevederilor.

 14. SORANA  GEORGESCU-GORJAN [2002; 135 min.] 

–          Origini: familiile Chirca, Duma, Gorjan, Stanca.

–          Bunicul patern, Ion Georgescu-Gorjan, şi ajutorul acordat de acesta tânărului Constantin Brâncuşi.

–          Povestea bustului bunicului, sculptat de Brâncuşi.

–          Tatăl, Ştefan Ioan Georgescu-Gorjan: liceu, facultate; despre Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Tzigara-Samurcaş.

–          Întâlnirea tatălui cu Brâncuşi; prietenia lor.

–          Ochii lui Brâncuşi.

–          Atelierele Centrale de la Petroşani; Şcoala de Minerit.

–          Întâlnirea de la Paris, dintre inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan şi Brâncuşi.

–          Doamna Tătărescu.

–          Motivul coloanei, la români şi la Brâncuşi.

–          Proiectul Coloanei Infinite.

–          Inginerul Bujoiu.

–          Ansamblul de la Târgu-Jiu.

–          Ing. Gorjan închis de comunişti la Aiud şi Canal; Mircea Marosin, Mircea Şeptilici.

–          Sorana Georgescu-Gorjan: primele amintiri; liceul, Şcoala Franceză; facultatea.

–          Elvira Godeanu, Mary Lăzărescu-Polihroniade, Victoria Mierlescu.

–          Problema “restaurării” Coloanei.

–          Scurta renaştere post-decembristă a Editurii Gorjan.

–          Controversata ofertă de donaţie către statul român a atelierului lui Brâncuşi.

–          Cărţile ing. Gorjan.

15. ION  IRIMESCU – 1903-2005 [2003; 100 min., prelucrate – 19.000 de caractere]

(publicat în România literară, 2003)

–          Copilăria; înrudiri: Barberis, Cazaban.

–         La Dolheşti.

–         Primul Război Mondial. Accidentul la mână.

–         Pasiunea creaţiei.

–         La Liceul Nicu Gane din Fălticeni. Colegi: Jules Cazaban, Petre Jitaru, Grigore Vasiliu-Birlic.

–         La Academia de Belle-Arte din Bucureşti. Maestrul Paciurea.

–         Bursa oferită de Nicolae Iorga, la Paris. Académie de la Grande Chaumière.

–         Politica artei.

–         Soţia, Eugenia Melidon.

–         Fiecare om se naşte cu destinul lui.  

Cu Maestrul Ion Irimescu, 12 septembrie 2003, Falticeni

16. LYDIA  baronesse  LØVENDAL-PAPAE – 10.V.1923 – 2006  [2002-2005; aprox. 1000 de minute înregistrate] 

–          Pasiunea pentru istorie.

–          Şovinismul popoarelor.

–          Calculul numărului strămoşilor.

–          Stema familiei Løvendal.

–          “Autobiografia” scrisă de George baron Løvendal pentru autorităţile comuniste.

–          Familia paternă: descendenţă din regii vikingi; regele danez Frederik III de Oldenburg, părintele familiei; Margrite von Papae; Ulrik Friedrik Gyldenløve; scriitoarea Sophie von Urne; Ulrik Friedrik Karl von Løvendal; Ulrik Friedrik Woldemar von Løvendal, vice-rege al Norvegiei; Ulrik Friedrik Woldemar von Løvendal II, mareşal al Poloniei şi al Franţei, conte al Sfântului Imperiu, guvernator al Estoniei, cuceritorul Finlandei pentru Rusia, prieten cu Voltaire, mare cuceritor şi om de lume; Karl von Løvendal; Nicolae I de Løvendal, nobil rus; Laurenţiu I; Nicolae II, l-a salvat pe ţarul Alexandru III de la înec; înrudiri Gavrishov, Kazi, Mavromihalis; Laurenţiu II, erou anticomunist.

–          Înrudirile cu familiile imperiale, regale şi aristocratice ale Europei şi cu personalităţi culturale.

–          Piotr Ilici Ceaikovski.

–          Fraţii tatălui, Lev, Nicolae şi Boris şi destinele lor de roman.

–          Teoria lui George baron Løvendal despre fotografierea trecutului.

–          Numărul constant al înţelepţilor.

–          În viaţă e bine să fii treaz.

–          Jertfa adevărată. Moştenirea lui George baron Løvendal.

–          Baronesă = … Bandită. La teatru, la Cernăuţi; Beaté Fredanoff.

–          Regina Maria a României şi Nicolae von Berg zu Kandel.

–          Carol al II-lea, Elena Lupescu, Artur Verona.

–          Vizita Lydiei baronesse Løvendal în Rusia.

–          Prietenia cu Arne Dagfin Dahl şi Dirdrik Heyerdahl.

–          George baron Løvendal: copilăria la Sankt Petersburg; la Hotin; 1917: revoluţie; în România (actor, regizor, pictor, scenograf); la Cernăuţi (directorul Teatrului Naţional; salvatorul frescelor din nordul Moldovei).

+ Fotografii de epocă din arhiva Løvendal (inclusiv imagini din Rusia ţaristă) şi fotografii din timpul convorbirilor.

Lydia baronesse Lovendal, la nunta cu arh. Radu-Mihai Papae, 20 iulie 1947

Cu Lydia baronesse Lovendal, 3 august 2002

17. ION LUCIAN – 22.IV.1924 – 31.III.2012  [aprox. 100 min.]

–          Primele amintiri din copilărie; răsfăţatul casei; singurătatea.

–          Prima dată pe scenă, la vârsta de 5 ani.

–          Unchiul Jenică Ungurescu şi primul film în care a jucat Ion Lucian.

–          Părinţii, serile în familie; descrierea casei cu 12 camere, personalul de serviciu; mâncăruri.

–          Primele lecturi.

–          Educaţia de altădată. Pilda profesorului Hilt: “Teoria furtului anilor”.

–          Cultura francofonă.

–          High-life-ul micului Paris.

–          Clasele primare la Şcoala nr. 60; Stroe David.

–          Povestea numelui de familie şi problemele provocate de acesta.

–          La Liceul Marele Voievod Mihai, apoi la Cantemir (spânzurarea colegului Cătunaru); profesori, colegi.

–          Examenul de Capacitate.

–          La Liceul Matei Basarab.

Cu Maestrul Ion Lucian, 22 noiembrie 2005

 18. ŞERBAN  MILCOVEANU 1911-2011 [2002-2004; 400 min.]

–          Milcovenii: boieri ai lui Mihai Viteazul; Preda Milcoveanu, Scarlat Milcoveanu pandurul; Ştefan Milcoveanu.

–          Familia maternă. Chirurgul Severeanu.

–          Primii ani de viaţă, la Slatina.

–          Liceul Sfântul Sava din Bucureşti; colegul Eugen Ionescu.

–          Societatea Ion Heliade-Rădulescu.

–          Ion Belgea, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mihail Polihroniade, Nicolae Steinhardt.

–          Facultatea de Medicină.

–          Societatea Studenţilor Medicinişti.

–          Garda de Fier. Întâlnirea cu Corneliu Zelea-Codreanu.

–          Despre: Carol al II-lea, Cantacuzino-Grăniceru, Traian Cotigă, Furdui, Victor Iamandi, Virgil Ionescu, Elena Lupescu, Nicolae Malaxa, Iuliu Maniu, Ernest Urdăreanu.

–          Asasinarea lui Stelescu.

–          Asasinarea lui I. G. Duca.

–          Alegerile din 1933.

–          Represiunea. Codrenişti şi simişti. Mareşalul Antonescu.

–          Pe front.

–          Persecuţiile din timpul regimului comunist.

19. PERICLE   MARTINESCU – 1911-2005 [2003; 90 min.] 

–          Martorul izolat.

–          Defectul fizic şi teama de ridicol.

–          Jurnalul.

–          Liceul la Constanţa şi Braşov.

–          Venirea în Bucureşti. Contactul cu efervescenţa culturală a epocii.

–          Anarhismul “Generaţiei tinere”.

–          Kriterion; cenaclurile de la Dragomirescu şi Lovinescu.

–          Întâlnirile din casa lui Edgar Papu.

–          Cafenelele Bucureştilor.

–          Amintiri despre: familia Acterian, fraţii Botta, Emil Cioran, Alexandru Ciorănescu, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcănescu.

–          Student al Facultăţii de Filosofie; P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu.

20. LIUDMILA  PETICĂ-KISELEFF – n. 1909  [2002; 90 min.]

–          Înrudirea cu generalul-conte Pavel Kiseleff. Întâlnirea acestuia cu Vasile Alecsandri şi Puşkin.

–          Strămoşul Ilya Kiseleff, căsătorit cu o Theodopolos.

–          Înrudiri cu familiile Bielsky şi Gagarin şi cu actriţa Masha Meril. Rudele din Franţa şi Germania.

–          Tatăl, Nikolai Kiseleff, ispravnic.

–          1913: o vizită a Ţarului.

–          Primul Război Mondial.

–          Husarii; Vladimir Beiu.

–          În Basarabia; o vizită a Reginei Maria.

–          Căsătorii: Strumensky, Packentreyer, Petică (rudă cu poetul Ştefan Petică).

–          Profesorul Boga.

–          Balurile.

–          O vizită la contele Borszcewski.

–          Angajată la Poştă.

–          În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în refugiu la Braşov.

–          Dădacă la Craiova.

+ Câteva fotografii de epocă din colecţia Liudmila Kiseleff

21. Părintele Arhim. GHERONTIE  PUIU  [2001; 90 min.] 

–         Democraţia.

–         Începutul zidirii Mănăstirii Caraiman. Minunile Maicii Domnului.

–         Rugăciunea pentru cei răi.

–         Naşterea; părinţii; la familia Puiu.

–         Al Doilea Război Mondial; la boierul Buţureanu.

–         Viziunile cu Măicuţa Domnului.

–         La mănăstire.

–         Prigoana comunistă: în lagăr, la Iaşi; la Periprava.

–         Părintele Diomid; evadarea din închisoare.

–         10 ani pustnic în munţi.

–         Muncitor la Iaşi.

–         Înţelepciunea e pacea.

–         Importanţa iertării.

–         După 1989, ieromonah.

–         1995: accident vascular cerebral; paralizează.

–         Viziunea Maicii Domnului; minunea dumnezeiască, vindecarea şi misiunea.

–         Rugăciunea.

+ Câteva fotografii cu mănăstirea şi cu părintele.

22. MIRCEA  HORIA  SIMIONESCU – 23.01.1928 – 18.05.2011 (înmormântat în 20.05.2011, Cim. Bellu, fig. 112) [2003-2004; 90 min., prelucrate – 20.000 de caractere, publicate în România literară, în 2004; + 90 min. neprelucrate]

–          Lenevia. Nocturnele.

–          Lectura ca plăcere.

–          Gratuitatea.

–          Suprarealismul minţii noastre.

–          Pietroşiţa.

–          Însoţirile şi ocolişurile.

–          Kitsch-ul, categorie artistică.

–          Cititorul trebuie să fie şi el un profesionist.

–          Viaţa e ca o frază…

–          Căile vieţii şi ale literaturii.

–          Comunicarea.

etc.

Cu Mircea Horia Simionescu si Dorina Simionescu

23. PROFIRA  STOICESCU – 25. VII. 1904 – 30. VI. 2003  [2000-2003; aprox. 2730 de minute de convorbiri]

–          Născută Botez; înrudiri Albrich, Alexandrescu-Guranda, Baron, Băicoianu, Bălănescu, Bianu, Cantacuzino, Cuza, Golinski-Goliescu, Pretorian, Stegărescu, Xenopol; relaţia familiei cu prinţul Karagheorghevici.

–         Amintiri din timpul răscoalei din 1907.

–         Copilăria la ţară, la moşie, în Vlaşca; Obedeni, Preajba; conacul din Preajba, salonul; ce era la modă în 1910.

–         Sărbători, obiceiuri: de Crăciun, de Mărţişor; măturatul curţilor, săritul peste foc, Caloianul, Căluşarii, Moşii, Paparudele.

–         Tratamente băbeşti.

–         Copil singuratic, visător; învaţă carte de la 5 ani, de frica morţii.

–         Victoria Bălănescu şi Nicolae Leonard.

–         La Giurgiu; clasele primare; frumuseţea oraşului; Tudor Vianu.

–         Amănunte culinare.

–         Peripeţiile din timpul Primului Război Mondial; singură la Bucureşti; micuţa infirmieră.

–         Melancolie la 16 ani.

–         Liceul la Bucureşti; colege; model de educaţie; licee şi pensioane la Bucureşti.

–         Despre bătăile cu flori, de la Şosea.

–         La teatru; admiraţia pentru Aristide Demetriade.

–         Tramvaie cu cai, birje, cupeuri.

–         Termină liceul la Braşov; profesori, colege, serbări; bacalaureatul.

–         Vacanţe la vila tatălui, de la Predeal; cum a învăţat ungureşte.

–         Regina Maria la Câmpina.

–         Studentă la Facultatea de Litere din Bucureşti; profesori (Caracostea, Dragomirescu, Nicolae Iorga, Take Papahagi); colegi.

–         Serbări de 24 ianuarie, 1 mai, 10 mai, Înălţare etc.

–         Povestea cafelei Marghiloman.

–         Sfânta de la Coriţa.

–         Membră a clubului studenţilor bârseni; dansează în horă cu Corneliu Zelea-Codreanu.

–         Mondenităţi în Bucureştii anilor ‘20-’30; balurile studenţeşti.

–         Curtezanii: Radu Boureanu, Anton Holban, Zaharia Stancu.

–         Prietenia cu Mircea Eliade; întâlnirea la Mănăstirea Pasărea; lungile plimbări în doi; discuţiile din mansardă; decembrie 1925: împreună, cu Moş Ajunul, la Familia Regală, la Patriarhie, la prinţesa Cantacuzino, Octavian Goga, Negoescu etc.; 1926: împreună la Iaşi (acasă la Ionel Teodoreanu; în vizită la redacţia Vieţii româneşti, întâlniri cu Garabet Ibrăileanu, Mircea Simionescu, George Topârceanu); iubirea lui Mircea Eliade, care i-a inspirat Gaudeamus, despre care a scris în Şantier şi care îi va influenţa scrierile ulterioare şi memoriile; despărţirea, la plecarea în India.

–         În 1927, prima vizită în străinătate; cu vaporul, la Constantinopol; prietenia cu prinţul turc.

–         Profesoară la Strehaia, Balcic şi Bazargic.

–         Balcic: Carol Popp de Szathmary şi Regina Maria, la cârciuma lui Mahmut; Principesa Ileana; flori din grădina regală.

–         Mariajul nefericit cu Marcel Tăutu; la Constanţa; boala.

–         Corespondenţa cu Mircea Eliade şi reîntâlnirile; comentarii pe marginea celor scrise de Mircea Eliade despre enigmatica R.

–         Întâlnirea cu doctorul Sergiu Stoicescu; idila; căsătoria.

–         Despre familia Stoicescu; destinul tragic al medicului George Stoicescu; Ana Stoicescu, eleva lui Cortot; Cotty Stoicescu; Virginia Stoicescu.

–         Călătoria în Munţii Retezat; Maria-Magdalena.

–         Carol al II-lea, Zizi Lambrino, Elena Lupescu.

–         Ascensiunea legionarilor; lupta pentru apărarea soţului, director al proaspăt înfiinţatului Spital Elias.

–         Oroarea de extremele politice.

–         Prietenia cu prinţesa Martha Bibescu; vizite la Mogoşoaia; târziu după război, reîntâlnire la Paris.

–         Amintiri despre: Haig Acterian, Aldulescu, Maria Antonescu, Costache Antoniu, Ana Aslan, familia Avakian, fam. Averescu, Baraschi, Batzaria, Eliza Brătianu, dr. Bruckner, fam. Buzdugan, d-na Calcăntraur, Nicolae Cartojan, fam. Cazaban, fam. Ciorănescu, fam. Creţu, dr. Danielopolu, Al. Finţi, Galbageari, Smaranda Gheorghiu, Ştefan şi Valentin Gheorghiu, dr. Giengold, Veturia Goga, Émile de Hillerin, Lida Ianculescu, Zoica Ioanovici, Ada Iosif, Grigoriţă Iunian, Letiţia Kendi, Kraft, fam. Lahovary, Dinu Lipatti, dr. Livaditti, Nicolae Malaxa, Nuţi Mateescu, fam. Meţianu, Istrate şi Stanca Micescu, Mihalescu, Tudor Muşatescu, amiralul Onceanu, George-Emil Palade, fam. Papazoglu, Ion Pavel, amiralul Păiş, fam. Pleşoianu, Valerica Popazu, Veronica Porumbacu, fam. Proca, moşierul Rădulescu, Mihail Sadoveanu, fam. Stanca, fam. Suţu, Constantin Tănase, fam. Tătărescu, Păstorel Teodoreanu, Sorana Ţopa, Grigore Vasiliu-Birlic, Eva Vântu, Coco Vidraşcu, Petrişor Viforeanu, Ion Voicu, George Vraca, Maria Zagora.

–         Naşterea unicului fiu, Călin Stoicescu, apreciatul chimist de mai târziu.

–         Dr. Sergiu Stoicescu, medicul protipendadei.

–         Casa din Piaţa Orbescu şi apartamentul cu 10 camere din Ştirbei-Vodă.

–         Restaurante bucureştene; magazine de lux; Piaţa de Flori; grădini de vară (la Pariziana).

–         Biserici; parfumul vechiului Bucureşti; plimbări autumnale.

–         Lumea mondenă a anilor ‘30-’40; sărbători, sindrofii.

–         Premoniţiile.

–         Crucea Albastră; Regina-mamă Elena; Mihai Antonescu.

–         Al Doilea Război Mondial; soră de caritate; în refugiu la Sinaia (Pensiunea Catargiu).

–         Instaurarea regimului comunist; daţi afară din casă; urmăriţi de Securitate.

–         Ratarea şanselor de a fugi din ţară.

–         Primul Festival George Enescu; trandafirul lui Herbert von Karajan; Zubin Mehta.

–         Dezagregarea unei lumi.

–         În actualitate.

+ Aprox. 80 de fotografii de epocă din arhiva Profira Stoicescu; fotografii din timpul convorbirilor; cópii după o serie de scrisori trimise de Rica Botez lui Mircea Eliade, în India; jurnalele Profirei Stoicescu; scrierile doctorului Sergiu Stoicescu; documente din arhiva familiei Stoicescu; arbori genealogici; corespondenţa dintre dr. Sergiu Stoicescu şi doamna Băicoianu; jurnalul talentatei pianiste, Ana Stoicescu, eleva lui Alfred Cortot – scris în limba franceză (1909-1946); fotocópii după dedicaţiile dăruite, de către Mircea Eliade, Ricăi Botez.

Dedicatie de la Profira Stoicescu, 30 aprilie 2001

24. MARIA  STRĂJESCU 1924-2008 [2003-2004; 250 min.]

–          Strămoşii Bărbuleşti din Poiana. Barbu, 105 ani. Stan şi Maria Bărbulescu. Rudenia cu: actorul Constantin Bărbulescu, medicul Nicu Bărbulescu, fam. Ţenţea, actorul Puiu Călinescu etc.

–          Tatăl, Dumitrache Bărbulescu: proprietar de uzină metalurgică la Galaţi; produce cel mai mare clopot din ţară. Notabil liberal. Arbitru al eleganţei.

–          Mama, nepoata bogatului Ion Hagi-Ştefănescu. Luna de miere la Peleş (Dumitrache, amic cu intendentul Soare).

–          Galaţiul interbelic.

–          Liceul ortodox, apoi cel comercial.

–          Academia Comercială, la Bucureşti.

–          Soţul, Dinu Străjescu, ofiţer de cavalerie; a luptat, în cel de-al Doilea Război Mondial, până la Stalingrad şi Berlin. Înrudiri: Codrescu, Makarovitsch, Mavrogheni, Rosetti, Urechia, academicianul Constantin C. Iliescu etc.

25. CONSTANTIN  ŢOIU 1923-2012 [2003; 160 min., prelucrate parţial – 17.500 de caractere]

(un fragment publicat în România literară, 2003; republicat pe blogul Poiana Moșnenilor, 2012)

–          Semnele viitorului scriitor: nea Garabet, profesorul Landry.

–          Mama, Ifigenia Ioannis, care a văzut un înger.

–          Liceul Meşota, la Braşov.

–          Stilizări la Editura de Stat. Disidenţa mentală.

–          Alexandru Macedon… ski.

–          Poveşti proletcultiste. A. Toma şi buzunarul salopetei de muncitor.

–          Arghezi, vânzător de cireşe.

–          Succesul Galeriei….

–          Petru Dumitriu, Ion Negoiţescu, Marin Preda.

–          Nebunia scrisului. Îngerul de pe umăr.

–          Geniul şi literatura.

–          Văzul scriitoricesc.

–          Găştile din lumea literară.

–          Egalitatea nu există.

–          Redactor la Secolul 20. Paul Georgescu.

–          Conflictul cu Popescu-Dumnezeu.

–          Propunerea de a colabora cu Securitatea.

–          Ticurile scriitorului.

–          Magiile interioare şi “ţicneala” scriitorului.

–          Destinul, o punere de acord.

–          Singurătatea populată.

–          Muzeul cuvintelor.

26. HARRY-DORU VASILESCU von KRAUS

–          Leagănul familiei: Poiana, lângă Slobozia.

–          Bunicul Mihail Vasilescu, croitorul elitei ialomiţene.

–          Înrudirea cu neamul Bărbuleştilor.

–          Tatăl, Constantin M. Vasilescu: la 15 ani, pe vasul comercial Bucegi al lui Ionescu-Johnson (face de două ori ocolul Pământului); absolvent al Şcolii de Pilotaj de la Tecuci (aduce avioane de la Liverpool); apropiat al lui Vintilă Brătianu; inspector financiar la Braşov; adevărat don Juan.

–          Ceremonia unei înmormântări săseşti.

–          Baluri la Codlea.

–          C. M. Vasilescu-Doru se căsătoreşte cu Rosa von Kraus-Tamàs, fiica lui Thomas von Kraus-Tamàs, fostul şef al Grădinilor Imperiale de la Viena, în timpul Împăratului Franz-Josef I, proprietar de sere la Codlea, furnizor al Casei Imperiale şi, după Primul Război Mondial, furnizor al unor mari florării din Bucureşti.

–          Stema familiei.

–          Vasilescu-Doru construieşte, la Codlea, cele mai performante sere din Europa; inventează serele pe roţi; primul cultivator de frezii din ţară; mirarea olandezului.

–          Furnizor al Casei Regale; C. M. Vasilescu-Doru la Peleş.

–          Regina-Mamă Elena şi Principesa Ileana la Codlea; alte personalităţi în vizită.

–          Naţionalizarea din 1953; evacuaţi.

–          Harry Vasilescu-Doru: Şcoala Regală de Horticultură la Curtea de Argeş; exmatriculat; lucrează pe litoral şi la Bucureşti; pune bazele unor noi sere, la Otopeni.

–          Venera Vasilescu: campioană la ciclism și motociclism.

–          Dumnezeu e… casier.

+ Fotografii de epocă din arhivele Vasilescu și von Kraus; extrasuri din Cartea de Onoare a Serelor C. M. Vasilescu-Doru, de la Codlea.

Alte convorbiri cu:

27. Lucian BOIA (publicat în România literară, 2004)

28. Angela MARINESCU (publicat în România literară, 2004)

29. Arhim. Petroniu TĂNASE (convorbire înregistrată la Schitul Prodromu, de la Muntele Athos, în 2004 şi publicată în Lumea credinţei, 2005).

In memoriam Constantin Ţoiu (19 iulie 1923, Urziceni – 3 octombrie 2012, Bucureşti)

A trecut la cele veşnice unul dintre cei mai importanţi scriitori români ai celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. În vara lui 2003, Alex. Ştefănescu mi-a propus să fac un interviu cu Constantin Ţoiu. Eram pe atunci student al Facultăţii de Istorie şi colaborator la “România literară”. Citisem Galeria cu viţă sălbatică, roman care m-a cucerit atunci şi care a rămas până azi una dintre cărţile mele favorite. Duminică, 6 iulie 2003, am mers la Cornu, unde scriitorul se afla în vacanţă, l-am întrerupt din scris şi am înregistrat un interviu care a fost publicat în “România literară”. Îl redau aici, în amintirea marelui scriitor.

“Viaţa mea e o ficţiune, o plăsmuire. Mă confund cu ea şi este, câteodată, mai reală decât realitatea din jur”

Constantin Ţoiu

“Ajungeam om mare!” 

Filip-Lucian Iorga:  Imi asum riscul de a vă întreba cum aţi devenit scriitor. Spun „risc”, pentru că îmi amintesc felul savuros în care îi ironizaţi, într-un “Prepeleac”, pe autorii care îşi construiesc mitologii legate de momentul în care au simţit… atingerea aripii geniului.

CONSTANTIN  ŢOIU: Da, îi ironizam pe cei care se dau mari cu asta. Sunt însă două-trei momente pe care le-am scris în volumul “Memorii din când în când” şi pe care vreau să ţi le povestesc, pentru că sunt interesante.

Poate că primul dintre ele este legat de nea Garabet care vă spunea, la imperfectul lui imperturbabil: “Ajungeam om mare!” Iată că n-a greşit.

Eu aveam vreo 10-11 ani şi Garabet, negustorul de origine armeană şi religie musulmană, era prietenul meu. El îi spunea tatei, despre mine: “Ajungeam om mare!” Şi tata nu înţelegea, cum adică “om mare”? Doar toţi copiii cresc şi ajung oameni mari. Dar Garabet se bătea cu degetul în cap, în chelia lui care mirosea a cafea: “Nu, om mare… la cap!” Garabet vorbea o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simţeam că asta era vâna lui şi chiar mi-aş fi dorit să învăţ şi eu araba sau armeneasca. Năduşea îngrozitor, era foarte solid şi avea un şervet pătat cu cafea. Din când în când, atunci când pleca de la prăvălie, îi ţineam eu locul. Ţin minte că, o dată, chiar am şterpelit o halviţă şi apoi am avut remuşcări. Când a murit, am suferit îngrozitor. Era un om inteligent, foarte umblat şi cu o fină intuiţie. Armenii, ca şi evreii, au acea subţirime extraordinară. Şi eu, la 10 ani, purtam cu el discuţii intense. În fine, nea Garabet, “prietenul meu greu”, aşa cum am mai scris, a fost primul care a prevăzut ceva. Probabil că eram un copil precoce. Pe urmă, au mai urmat două întâmplări care se înlănţuie cu aceasta, în privinţa devenirii mele literare. Nici vorbă că abia la maturitate am conştientizat importanţa acestor momente.

“Tu seras un écrivain!”

Liceul l-am făcut la “Dr. Ioan Meşota” din Braşov. Aveam prieteni foarte buni acolo; unul dintre ei era Gelu Leonard. El învăţase la “Honterus”, liceul german, şi pe urmă se mutase la noi. Îl pomenesc pentru că el a fost martor la una dintre întâmplări.

La prima întâmplare am fost singur. Eram în clasa a VIII-a. Într-o duminică după-amiază, eram învoit de la internat şi mă dusesem să mă plimb pe sub poalele Tâmpei. Realitatea e că scriam poezii şi, pentru mine, venit din Bărăgan, de la Urziceni, Braşovul a fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea şi civilizaţia germană. Nimeni nu ştia că scriu poezii şi erau, ce e drept, proaste. Şi culmea, plimbându-mă eu aşa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi şapca neagră cu bentiţă galbenă de pe cap, şi el zice: “Băieţică, dar tu ce cauţi aici?” Eu m-am pierdut şi am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam, ori că aveam întâlnire cu vreo fată. Şi nu era nici una dintre acestea. După care, profesorul Bălăceanu zice: “Ori scrii poezii?” La care eu n-am spus nu, ci am lăsat capul şi mai jos. El m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus “la revedere”. A doua zi, luni, în timpul orelor, a venit la mine, după recreaţie, pe la 11.00-12.00, un student care mai câştiga şi el un ban, făcând pe pedagogul şi care era mai prieten cu noi, cei din clasa a VIII-a. El mi-a spus: “Ţoiule, a vorbit Bălăceanu de tine, în Cancelarie!” Eu înlemnisem, crezând că făcusem vreo boacănă. “Nu, a zis că te-a văzut ieri, cum te plimbai pe sub Tâmpa. Nu aveai nicio întâlnire şi crede că vei fi poet, pentru că erai foarte romantic”. Eu am fost foarte intrigat şi fericit chiar. Aşa că am înţeles să scriu, şi mai abitir, poezii aiurite şi slabe, de adolescent. Devenisem poetul liceului.

Trec şase luni sau mai mult. Profesor de limba franceză era chiar un francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară şi care preda altfel, era foarte popular, foarte apropiat de noi. Rupea şi binişor româneşte. Într-o zi, ne-a dat un extemporal de 10 minute, în limba română, aşa cum obişnuia el, în mijlocul unei discuţii: “Scrieţi despre Corneille sau Racine, spuneţi care vă place mai mult şi explicaţi de ce”. Acum, sigur că toată lumea a scris despre Corneille, despre eroism. Eu însă, care eram atins de morbul literaturii, al poeziei, şi probabil şi pentru ca să fac pe nebunul, cum sunt adolescenţii, l-am ales pe Racine şi am explicat că e mai uman, că dragostea lui e însoţită de tragedie, că înţelege slăbiciunile omeneşti, şi dă-i şi dă-i. Profesorul Landry a citit lucrările chiar în clasă, pe loc. Toţi scriseseră despre Corneille, despre eroism, eram în plin război; numai Ţoiu despre Racine. Profesorul a întrebat cine e Ţoiu, s-a uitat atent la mine şi a spus, în franceză: “Tu seras un écrivain!” Pe urmă s-a dus jos, la Cancelarie, şi le-a spus celorlalţi profesori că are impresia că Ţoiu va deveni scriitor. Acelaşi pedagog care îmi comunicase ce spusese Bălăceanu, mi-a spus şi de Landry: “Măi, şi ăsta a zis că o să ajungi scriitor! Ce-i cu tine?” Cred  că-ţi dai seama că, din acel moment, mi s-a urcat la cap. Am şi scris, undeva, că destinul meu a fost un extemporal.

“Eu am făcut disidenţă mentală”

Iată, aşadar, două premoniţiuni fantastice. Pe urmă, viaţa mea a fost bulversată de comunism. Totuşi, marea şansă a fost că am lucrat la Editura de Stat. Deşi fusesem exclus din partid, chiar la dorinţa mea, pentru că nu mai suportam, m-au primit acolo, datorită unor intelectuali evrei, Iosifescu, Eugen Skileru, care mi-au făcut mult bine, m-au ocrotit. Pentru că, atunci când fusesem exclus din partid, spusesem, despre cultură, că nu poate să fie politizată, ea este universală şi a tuturor popoarelor. Or, asta mirosea a troţkism, şi eu ştiam foarte bine. Aşa că evreii aceştia de bună calitate m-au luat drept troţkist şi m-au ocrotit. La Editura de Stat eram un fel de sclav, stilizam traduceri: “Iluzii pierdute”, “Anna Karenina”, “Învierea”, Balzac, Stendhal. În mijlocul acelei lumi care traducea din limbi străine fără să ştie măcar bine româneşte, am stilizat, adică m-am afundat mai ales în proză. Atunci am citit cel mai mult. De exemplu, “Posedaţii” lui Dostoievski l-am citit de zece ori, până acum. S-a declanşat atunci ceva în mine, datorită acestor aplecări serioase asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu şi monsieur Landry.

Într-o perioadă care nu mai avea timp cu oamenii, într-o lume urâţită până la extrem, v-aţi refugiat în literatură.

Am traversat epoca proletcultistă citind marii autori clasici şi în sufletul meu au rodit cele trei grăunţe. Eu am făcut disidenţă mentală; o opoziţie intrinsecă şi structurantă. Eram total abstras, încât uneori, la editură, mă strigau: “Ţoiule, n-auzi? Ăsta e surd!”, pentru că eu mă gândeam la ale mele, eram plonjat în propria mea imaginaţie. Atunci am citit cel mai mult (inclusiv Ionesco, Sartre, Camus) şi am ascultat multă muzică; asta m-a ajutat să-mi construiesc o cultură solidă. Ca scriitor, m-am format deci în anii cei mai grei. De mine, eu am luat act mult mai târziu. În 1976, când am avut succesul cu “Galeria…”, am fost săptămâni întregi uluit. Nu-mi venea să cred! Ultima şi suprema confirmare a venit de la Marin Preda, care mi-a spus, cu gravitate: “Monşer, te felicit!”

“Scrisul e… o maladie psihică”

Dumneavoastră aţi străbătut viaţa literară, vieţile literare, aţi fost în miezul lumii scriitorilor.

Cea mai interesantă viaţă literară am avut-o, paradoxal, în totalitarism. Dacă nu ai trăit acel lucru, e greu să-ţi dai seama. În Uniunea Scriitorilor, eu am intrat târziu şi cu teamă, cu toate că ştiam foarte bine că scriitori adevăraţi erau foarte puţini; îi miroseam imediat. Eram foarte retras şi când a apărut “Galeria…”, toată lumea s-a întrebat: “De unde a apărut ăsta?” Eu ştiam de unde: de la Garabet, de la Landry… Mă mir, totuşi, că am avut acest noroc, pentru că aş fi putut să cad în darul beţiei, să mă deturnez. Ei nu, am dus o viaţă foarte sobră, fără să ştiu ce fac, de fapt. Mă pregăteam pentru scris. Când am început, eram gata antrenat.

Scrisul cere disciplină?

Foarte multă, dar nici nu-ţi dai seama ca e disciplină. E, de fapt, un fel de ţicneală. Să revii, să ştergi, să te scoli din pat la 2.00 noaptea ca să scrii nu ştiu ce. Scrisul e… o maladie psihică. Chiar un prieten psihiatru mi-a spus: “Voi, scriitorii, sunteţi cu toţii ţicniţi; dar ţicniţi cu rost”. A fost un extraordinar compliment! Scriitorii cred în îngeri. De fapt, dacă te uiţi cu atenţie, o să-ţi dai seama că sunt oameni care, pe sub haine, au aripi de înger. Ăştia sunt îngerii în care cred eu. Eu cred în caracter, cred că există oameni buni şi că omul, în general, are o natură îngerească, atunci când reuşeşte, prin cultură şi experienţă, să atingă înălţimile. Einstein, Newton, Galilei, aceştia sunt arhanghelii: campionii cunoaşterii. Îmi spun unii, câteodată, că romanele mele ar fi, parcă, scrise de altcineva. Sigur că sunt! Pentru că pe umărul meu drept stă îngerul care mă îndrumă.

Dar ce ne facem cu aceia care ascultă de îngerul întunecat, de pe umărul stâng?

Aceia nu rămân în literatură, sunt uitaţi repede. Cei care au însă asistenţa transcendentală după ei, rămân. Pentru asta nu trebuie neapărat să fii erou, să duci steagul la revoluţie, nu trebuie să fii moral. În literatură e o altă lege, o altă morală. Scriitorul este un om cu reacţii diferite de ale celorlalţi. Un Sadoveanu, un Călinescu, un Arghezi nu pot fi scoşi din literatură, chiar dacă au colaborat cu comuniştii, pentru că sunt mari. Punct. Trebuie, uneori, să închidem ochii. Sigur, asta nu e o scuză în ordinea cealaltă, neliterară. Criticii tineri sunt foarte aprigi. Ne acuză că nu am fost mai vehemenţi. Dar eu, care am trăit acele vremuri, le pot spune că nu se putea face mare lucru. Poate doar să te sinucizi. Trebuie să evităm comparaţia între epoci. Un om inteligent trebuie să ştie că istoria nu se repetă.

Se repetă prostia.

Da, însă oamenii sunt alţii. Din punct de vedere uman, istoria este irepetabilă. Şi, a-propos de îngeri. Eu îi datorez enorm mamei mele, care era grecoaică, Ifigenia. Scria cu litere greceşti şi avea cultul cărţii şi al literelor. Ea a fost foarte mândră că am devenit scriitor şi, când se mai certa cu cineva, la Urziceni, argumentul suprem era: “Lăsaţi-mă în pace, că eu sunt mamă de scriitor!” Când eram mic, mama mi-a spus că a văzut un înger. Eu nu prea am crezut-o, un medic mi-a spus că s-ar fi putut să fie o problemă de vedere. Dar eu mă trag din această femeie, care văzuse un înger…

Alexandru Macedon… ski

Întorcându-ne în anii ’50: cum priveaţi, totuşi, lumea din jur?

Trăiam într-o inconştienţă mirată. Mă miram că aşa ceva era posibil. La un moment dat, prin 1957-58, era la editură o evreică basarabeancă; traducea de zor o istorie universală şi îi tot dădea cu Alexandru Macedonski. Eu văd şi îi atrag atenţia că Macedonski e un poet român… puţin altul decât cuceritorul Alexandru Macedon. Şi ea îmi răspunde: “Aveţi voi aşa un poet?” Cum poţi să reacţionezi în asemenea situaţii? Aşa că eu trăiam într-o continuă uluială că ăştia existau cu adevărat, că exista guvern, poliţie, în fine.

Eu l-am văzut pe  A. Toma. Am intrat la el în birou şi mi-a arătat o salopetă de muncitor, care era întinsă pe biroul lui. Toma încerca să bage în buzunarul salopetei un nou volum de versuri al lui, “Cântecul vieţii” parcă, şi m-a rugat şi pe mine să-l ajut. Văzând probabil, pe faţa mea, stupefacţia, a ţipat, ca un moşneag: “Nu-nţelegi că vreau să mă aibă toţi muncitorii? În pauza aia de la 10.00 dimineaţa, să mănânce o bucată de pâine şi să citească o poezie de-a mea!” Acesta era omul care voia să-i ia locul lui Arghezi, în literatura română; şi poate şi pe al lui Eminescu. Nu puteam să mă-nchin, dar m-am retras încet. Mai târziu, enervat că buzunarul era prea mic, i-a făcut mare scandal secretarei, aproape plângând de ciudă, pentru că nu îi adusese iaurtul. Astea nu sunt invenţii, sunt lucruri trăite, pe care eu le-am ţinut minte, cu mirare, şi le-am folosit în cărţile mele. Literatura e o chestie de văz şi de auz. Şi de lecturi. Văd şi aud, vorba lui Caragiale, monstruos. Să te ferească Dumnezeu să-ţi spun ce văd!

Tot în epoca asta teribilă, eu l-am văzut pe Arghezi, în poartă la Mărţişor, vânzând cireşe. Am şi cumpărat de la el un kilogram şi ţin minte că… m-a înşelat cu 100 de grame.

Constantin Toiu, 6 iulie 2003, la Cornu. Foto: Filip-Lucian Iorga

“Abführtag”  

Venind la dumneavoastră, cred că v-am întrerupt din lucru…

Fiind duminică, făceam oricum pauză. Lucrez la un nou roman. Fragmentul la care lucram se numeşte “În loc de  început”, pentru că nu am început încă să scriu, propriu-zis, decât pagini disparate şi nu am hotărât încă titlul romanului. Fiind însă aici, la Cornu, în frumoasa casă a familiei Tomescu, şi uitându-mă prin notele mele, am găsit “Abführtag”. Am citit eu odată că o tânără din Germania nu putea să defecheze şi i se făceau masaje pentru asta, în fiecare zi. Operaţia asta se numea “Abführtag”, adică ziua în care scoţi din tine ceva. Acum vreo 5-6 ani eram la masa de lucru, acasă, şi a venit Nicolae Manolescu. Uitându-se pe masă, m-a întrebat ce înseamnă acest cuvânt şi m-a sfătuit să nu denumesc romanul în germană, ci în română, “Ziua excrementelor”. Lucrul a rămas suspendat, ca o probă, şi l-am redescoperit acum. Am, ca întotdeauna când încep un roman, un trac îngrozitor. Asta până pornesc. Sigur că titlul e şocant, dar este atrăgător şi, de fapt, un simbol al purificării morale, o problemă foarte actuală. O zi a purificării morale, personale şi naţionale. Oricum, titlul este provizoriu, nu m-am decis încă.

Azi-dimineaţă, înainte de a veni tu, am transcris câteva însemnări care se leagă de viitorul roman. E vorba de tehnicile pe care le voi folosi, cea a punerii în paranteză a textului auctorial, inspirată de “Memoriile unui opioman englez” a lui De Quincey şi cea a adresării directe şi familiare (de fapt, o familiaritate falsă) către cititor, folosită de Thomas Mann în “Mario şi Vrăjitorul”. Ceva de genul:  “V-am spus eu!”, “Vă atrag atenţia!” Eu o să spun că am pornit de la aceste tehnici, chiar dacă am şi eu un personaj, Rânzei din “Însoţitorul”, care intervine în acţiune în modul la care mă refer. Eu voi deveni şi cenzorul propriului meu text.

Muzeul cuvintelor

Această carte este, de fapt, o replică la “Ciocoii vechi şi noi” a lui Nicolae Filimon. Dinu Păturică va fi, la mine, Costel Jurubiţă. Unul care a moştenit o femeie de 90 de ani, i-a luat toate moşiile, după ce a incinerat-o şi i-a împrăştiat cenuşa pe pământ. Puţin lugubră chestia, dar Jurubiţă este… contemporanul nostru. El, fiind asistent sanitar, îi făcea, fizic, “Abführtag” bătrânei care nu mai putea să defecheze şi care îi lasă lui toată averea. Eu mă voi folosi de romanul lui Filimon, care este savuros, şi de anumite expresii ale lui. De pildă, “târâtoarea umilinţă”, “întunecoasa lui intenţiune”, “o infernală tâlhărie”, “te voi chema la trebuinţă”, “fă-mă să-nţeleg”, “lucrurile sunt cam scumpuleţe”, “făcu un gir de privire”, “dezmierdări simţuale”, “îl sărută cu un transport de amor prefăcut”, “iuşchiurzlâc” (adică afacere, şmecherie)…

Întreprindeţi o adevărată arheologie lingvistică.

Da, sunt sintagme care nu mai apar în limba română, sunt ca nişte fosile pe care eu le scot la iveală, le pun între ghilimele şi la folosesc. Le reînviu, pentru că merg ca o mănuşă cu ceea ce scriu. Intru într-un adevărat muzeu al cuvintelor. Bineînţeles că eu n-o să-l imit pe Filimon, dar sunt în admiraţia lui. E un scriitor formidabil, un fel de Balzac al nostru. De exemplu, are o chestie nemaipomenită. Capitolul al XVI-lea se numeşte… “Fă-te om de lume nouă!” Iar în capitolul al XVII-lea, intitulat, în modul cel mai benign, “Muzica în timpul lui Caragea-Vodă” (Filimon era mare muzicolog), Păturică vorbeşte despre … comunism, elogiindu-l. Desigur, acel comunism de secol XIX. Dar acest Păturică este prototipul activistului. Aş fi putut să inventez asta, dar este real! Iată, literatura vede mult mai departe decât istoria.

Totuşi, parcă Dinu Păturică nu e chiar atât de antipatic precum… ciocoii noi. Dacă ne uităm numai la ce citea. El căuta să ajungă un om de lume.

Era mult mai uman şi mai inteligent. Şi avea “spirit fin, de bună companie”. Obţine ceea ce îşi doreşte prin prefăcătorie şi printr-un fel de inteligenţă. Cu totul altfel decât ciocoii de astăzi.

În orice caz, eu sunt molipsit de Filimon. Iată o frază scrisă de mine, dar influenţată de el: “Prefăcătorii bărbăteşti, zise Eleonora [eroina mea, o celebră actriţă], atingând cu o mănuşă a ei, ce mirosea a patchouli, obrazul proaspăt ras al lui Costel Jurubiţă”. Îţi spun aceste lucruri, nişte indiscreţii de atelier care, de obicei, nu se fac. Eu însă în cazurile astea, sunt de o sinceritate deranjantă. Mă simt dator, faţă de mine, să spun pe şleau anumite lucruri.