Reportaj despre Biserica de lemn „Poiana”

Digi 24 a dedicat un reportaj Bisericii de lemn „Sf. Nicolae”, ridicată de moşnenii din Poiana-Ialomiţa şi aflată astăzi în grădina Muzeului Naţional al Agriculturii din Slobozia:

http://www.digi24.ro/Emisiuni/Regional/Digi24+Constanta/Timp+liber/Timp+Liber+Bisericuta+Poiana+din+Slobozia

Anunțuri

Centrul de Istoria Mosnenilor din Tara Romaneasca

Centrul de Istoria Moşnenilor din Ţara Românească – deocamdată un blog în lumea virtuală, poate candva o instituţie în lumea academică – apare ca răspuns la o nevoie istoriografică majoră. Dacă studiile de istorie socială sunt puţin numeroase în istoriografia românească, dacă biografiile, monografiile, studiile genealogice sau cercetările care se referă la boierime sau la ţărănime sunt încă insuficiente, studiile referitoare la istoria moşnenilor sunt aproape inexistente, cu excepţia unor pasaje scrise de mari istorici în lucrări de sinteză şi a câtorva monografii de sate moşneneşti.

Nu voi intra aici în problemele de definire a termenului „moşnean”. Dacă pentru unii istorici ei sunt boierii cei mai vechi ai ţării, definiţia de dicţionar cea mai răspândită (şi încurajată de istoriografia comunistă) este aceea de „ţărani liberi”. Moşnenii din Ţara Românească (la fel ca răzeşii din Moldova) sunt de fapt, în acelaşi timp, boieri stăpâni pe moşiile lor, dar şi ţărani care îşi muncesc, deseori, pământul cu propriile braţe, la fel cum făceau şleahticii polonezi.

Dar poate că moşnenii sunt altceva decât boierii şi decât ţăranii: sunt oamenii liberi, proprietari devălmaşi ai moşiilor lor, gata oricând să-şi apere libertatea şi demnitatea cu arma în mână, creştini care s-au închinat lui Dumnezeu şi au construit biserici, capi de familie care au muncit cu braţele, dar au ridicat şi şcoli în satele lor. Petre Pandrea spunea că „răzeşii şi moşnenii au fost singurele categorii umane [din Moldova şi Ţara Românească; n.n.] care nu au fost supuse unor şocuri psihice derivate din continua obedienţă socio-politică şi din spaime intermitente”. Astăzi, pentru noi, într-o societate lipsită de modele şi de repere, pierdută în încercarea de a reconstrui o „clasă de mijloc”, mai buna cunoaştere a istoriei moşnenilor, dar şi salvarea de la dispariţie a identităţii de grup a acestora, ar putea însemna o şansă de a recupera o parte semnificativă a elitelor acestei ţări, o şansă de a ne recupera miezul identitar pierdut.

Ca descendent al neamului moşnenilor Bărbuleşti din satul Poiana – Ialomiţa, sunt bucuros sa încerc o restituţie necesară şi urgentă. Moşnenii trebuie să-şi aducă aminte de ei înşişi, iar memoria colectivă a românilor trebuie să recupereze unul dintre exemplele cele mai nobile de reuşită omenească din trecutul lor.